“O altă problemă cu grânele o reprezintă faptul că, în ciuda scumpirilor recente, în termeni reali (ajustare cu inflaţia), preţurile rămân aproape de minimele ultimilor 100 de ani! Ceea ce diferă foarte mult de tendinţa mărfurilor non-agricole, precum metalele sau energia, pentru care preţurile au crescut rapid şi continuu din anii ‘70 încoace.
Urmarea acestui paradox e dificultatea tot mai mare de a susţine preţuri reduse la grâu, pledând în acelaşi timp pentru creşterea investiţiilor într-un sector caracterizat de profituri mici. Aceasta face grânele atât de speciale. E nevoie disperată de soluţii inovatoare pentru a-i proteja pe cei mai vulnerabili de scumpirile punitive. Dar pentru ca oferta de alimente să fie suficientă pentru noi toţi, doar pieţele trebuie să decidă ce se întâm plă cu preţurile. De aceea, ca să poată fi asigurate nevoile de hrană ale unei populaţii în creştere trebuie să plătim mai mult pentru grâne decât o facem astăzi.
E dificil să fii un susţinător al preţurilor reduse la grâu, pledând în acelaşi timp pentru creşterea investiţiilor într-un sector carac te rizat de profituri mici.”
Un punct de vedere interesant exprimat in revista Capital de catre Abdolreza Abbasian, Senior Economist la Food and Agriculture Organization din cadrul ONU
Revista electronică de morărit și panificație 
Lasă un răspuns