Marca comercială poate fi realizată în cuvinte sau în imagini combinate. Se constată că mărcile reprezentate în cuvinte sunt mai des folosite deoarece se citesc şi se memorează mai uşor. Pe lângă simbolul de marcă, culoarea constituie cu siguranţă al doilea element de importanţă în identificarea ambalajului în context internaţional.
Există o serie de studii care au sugerat influenţa semnificativă pe care culoarea o are asupra comportamentului. Harry Wohlfarth, Catharine Sam pe de o parte si Rose H.Alschuler şi Berta Weiss Hattwick pe de alta parte au arătat influenţa semnificativa pe care culoarea o are asupra comportamentului copiilor.
Choku Akashi (1986) a demonstrat prin rezultatele cercetărilor sale că roşul e adesea perceput ca fiind activ şi poate fi corelat în anumite circumstante cu agresivitatea. Faber Birren asocia diviziunea spectrului în culori calde şi reci cu personalitatea umană. Culorile roşii tind să crească tensiunea musculară, să stimuleze sistemul nervos autonom, în timp ce verdele şi albastrul relaxează tensiunea. Aceste conexiuni directe există între creier şi corp, reacţiile având loc independent de gândire sau deliberare. (Birren ’55). În acelaşi trend, Jaensch a descoperit că oamenii pot fi grupaţi în două categorii: cei care sunt mai sensibili la capătul cald al spectrului solar şi cei care sunt mai sensibili la cel rece.
Experimentele efectuate de Newton şi confirmate de teoria Young-Helmholtz au demonstrat că retina ochiului uman conţine trei categorii de receptori tip con, fiecare categorie fiind sensibilă la o anumită gamă de unde luminoase: receptori Long sau Red (sensibili la lumina roşie care au lungimi de undă lungi, 500nm- 700nm), receptori Middle sau Green (sensibili la lumina verde, cu lungimi de undă medii, 450nm- 630nm) şi receptori Short sau Blue (sensibili la lumina albastră cu lungimi de undă scurte, 400nm- 500nm).
În practică, descrierea oricărei culori din spectrul vizibil constă în notarea, reprezentarea sau specificarea sa prin trei parametri de culoare numerici care definesc un set de valori tristimulus deoarece percepţia culorii la nivelul creierului uman este determinată de trei categorii de receptori sensibili la lumină, care transmit către creier trei semnale pentru fiecare culoare din câmpul vizual. O valoare tristimulus exprimă, direct sau indirect, proporţiile în care se combină culorile primare RGB pentru formarea unei noi culori şi, implicit, caracteristicile stimulilor de culoare sensibili la lungimile de undă LMS corespunzătoare acestor componente primare de culoare.
Modelul de culoare aditiv RGB este definit pe baza proprietăţii undelor de lumină de diferite lungimi de a se combina aditiv pentru a forma o nouă culoare, motiv pentru care este denumit model de culoare aditiv. Orice combinaţie de unde luminoase, care cad direct pe ochiul omului, poate fi descrisă pe baza modelului aditiv de culoare RGB, motiv pentru care este utilizat de majoritatea echipamentelor care emit lumină pentru determinarea valorilor (R, G, B) care compun fiecare culoare pe care o reproduc.
Cel mai uzual mod de implementare al modelului de culoare aditiv RGB,, utilizat începând cu anul 2006 pentru monitoarele calculatoarelor, foloseşte 24 de biţi de culoare, respectiv 8 biţi color/ pixel sau 256 nivele digitale/ canal (28 =256), motiv pentru care numărul de culori posibil a fi reprezentate pe baza acestui model este limitat la 256R x 256G x256B= 16,7 milioane de culori, aproximativ cât poate distinge omul.
Principalul obiectiv al cercetării noastre a avut în vedere analiza modul în care este utilizată culoarea în strategiile de comunicare ale companiilor de pe piaţa românească de morărit (reclame în presa scrisă, afişe, site-uri de prezentare), precum şi a felului în care este promovată culoarea în structura unor elemente de estetică şi de design ale ambalajelor produselor comercializate pe piaţă.
Un număr de 44 de ambalaje reprezentative pentru sortimentul de făinuri disponibile pe piaţa românească, precum si un numar de 31 prezentari oficiale (reclame din presa scrisă, precum şi prima pagină a site-ului de prezentare) au fost scanate, iar imaginile obtinute au fost prelucrate cu ajutorul unui software specializat (ImageJ), în vederea analizei modului în care este utilizată culoarea în structura unor elemente de estetică şi de design al ambalajelor, dar si în strategiile de comunicare a companiilor.
Rezultatele obtinute au aratat că în ceea ce priveşte culorile utilizate în construirea ambalajelor, cele mai frecvente culori sunt cele care au la bază roşul. Roşul a fost culoarea cea mai intens utilizată şi în ceea ce priveşte formele de comunicare care au avut drept mediu presa scrisă sau mediul online (afişe, reclame, pagina principală a site-ului). In cazul ambalajelor, utilizarea culorilor s-a realizat dupa modele care includ perechi clare: roşu – verde sau verde – albastru, în timp ce in cazul prezentarilor oficiale, cantitatea de roşu creşte odată cu cantitatea de albastru şi verde, cea de albastru, odată cu cea de roşu şi verde, iar cea de verde, odată cu cea de roşu şi albastru.
A mai fost evidentiata o tendinţă semnificativă, de scădere a utilizării nuanţelor de albastru, pe măsura creşterii cifrei de afaceri. Altfel spus, companiile cu cifre de afaceri mai mari, au utilizat în compoziţia coloristică a ambalajelor o cantitate semnificativ mai mică de culori pe bază de albastru şi chiar cantităţi mai mici de verde. Cele mai puţin influenţate culori de valoarea cifrei de afaceri au fost cele pe bază de roşu.
Full article: v10i1-227-233
Revista electronică de morărit și panificație 
Lasă un răspuns