Particularităţi ale macromediului de marketing la nivelul pieţei produselor de morărit. Factori economici implicaţi în marketingul produselor de morărit

 Numărul consumatorilor de produse alimentare (cererea nominală) a crescut în ultimul secol, de la 1650 milioane de persoane, în anul 1900, la cca. 6000 de milioane în prezent. Această creştere a exercitat şi continuă să exercite o presiune puternică asupra resurselor alimentare şi asupra spaţiului vital. Această presiune globală se manifestă heterogen, fiind mai accentuată în ţările în curs de dezvoltare, care deţin şi cele mai puţine resurse, amplificând şi mai mult criza alimentară care a cuprins o tot mai mare parte a populaţiei planetare.

În condiţiile creşterii cererii nominale, cererea solvabilă a populaţiei a fost departe de a ţine pasul cu necesarul disponibil şi accesibil de alimente, ceea ce a dus la insecuritatea alimentară a populaţiei pe zone tot mai întinse.

Producţia mondială de grâu a crescut continuu pe ansamblul ultimelor decenii, estimându-se pentru recolta din anul 2009 atingerea unui maxim istoric de aproape 700 de milioane de tone. Acest lucru s-a datorat atât creşterii demografice mondiale cât şi anumitor schimbări în comportamentul de consum din ţări cu creştere economică intensă, precum China şi India.

Statisticile realizate la nivelul anului 2008 de serviciul specializat al Departamentului SUA pentru Agricultură arătau că principalul producător de grâu din lume era Uniunea Europeană, urmată în ordine de China, India, Statele Unite ale Americii şi Federaţia Rusă (figura 1).

ScreenHunter_02 Aug. 02 23.23

Aşa cum se observă din FIGURA 1, producţia mondială de grâu se află într-o revenire, după ce în anii 2005 şi 2006 s-au înregistrat o serie de diminuări în raport cu anul de referinţă 2004. Unul dintre motoarele creşterii producţiei mondiale de grâu este reprezentat şi de interesul tot mai mare pentru obţinerea de biocombustibili din cereale. Acest lucru a determinat la nivelul anului 2007 (când producţia scăzută s-a întâlnit cu cererea foarte mare) atingerea unor preţuri istorice pe plan mondial pentru tona de grâu.

La nivelul recoltei 2007/2008, suprafaţa totală cultivată cu grâu în Uniunea Europeană era de 24 557 800 hectare, de pe care s-au obţinut o producţie medie de grâu de 4,9 tone/hectar. Pentru anul agricol 2008/2009 era estimată o creştere cu 8,3 % a suprafeţelor cultivate cu grâu, în condiţiile unei creşteri a productivităţii medii la hectar la 5,3 tone.

În ceea ce priveşte România, datele statistice din ultimii 14 ani, arată că producţia de grâu este într-o foarte mare măsură dependentă de factori imprevizibili, precum condiţiile climaterice. Există variaţii foarte mari de productivitate de la un an la altul, producţia medie la nivelul intervalului 1995 – 2007, depăşind uşor 2 000 000 de tone (http://www.madr.ro/)

ScreenHunter_03 Aug. 02 23.29

Anul 2008 este considerat ca fiind unul dintre anii cu cea mai mare producţie din istorie (7,7 milioane tone), productivitatea medie fiind de 3,56 tone la hectar.

Consumul de produse de panificaţie era estimat pentru România între 108 – 110 kg/cap de locuitor, peste media de 78 – 80 de kg/cap de locuitor specifică celorlalte ţări din Uniunea Europeană. În acelaşi timp, consumul de paste făinoase, de doar 2,8 kg pe cap de locuitor este cu mult sub media UE (8 kg/cap de locuitor) [26]. În România erau autorizaţi să activeze în domeniul panificaţiei şi produselor fainoase circa 5.500 operatori, iar în morărit circa 3300. Principalele companii care activeaza la ora actuală în piaţă sunt: Vel Pitar, Sapte Spice, Boromir, Dobrogea, Pambac, Pan Group, Baneasa, Harmopan, Spicul Bucuresti, San Mills Satu Mare, Titan, Pajura, Galmopan, Abomill şi Farinsan SA.

Majoritatea producţiei obţinute din industria de morărit se adresează consumului intern, cantităţile exportate putând fi considerate nesemnificative. Piaţa internă de produse morărit şi panificaţie era estimată la nivelul anului 2008 undeva la 2 miliarde de euro, în creştere cu 15 % faţă de anul anterior .

Studiile de economie agrară realizate până în prezent arată că modificările structurale produse în agricultură după 1990 au dus la atomizarea proprietăţii private, a tehnologiilor de cultură şi chiar a comerţului cu produse agricole (numărul fermelor de subzistenţă, mai mici de 3 hectare reprezintă cca 68 % din total). Acest lucru a determinat constituirea unor filiere agroalimentare greu de monitorizat, sub aspectul riscurilor la adresa siguranţei consumatorilor, la nivelul cărora implementarea tehnicilor moderne de management al trasabilităţii sunt dificil de realizat.

Ca efect firesc al atomizării proprietăţii private, calitatea şi cantitatea recoltelor obţinute au determinat întărirea autoconsumului şi menţinerea cercului productiv vicios, indus de acesta: cheltuieli minime de înfiinţare şi întreţinere, expunere majoră la factori conjuncturali (cum ar fi condiţiile climatice), productivitate scăzută, venituri mici, incapacitatea reluării ciclului agricol. În această formulă, elementele referitoare la managementul siguranţei alimentelor, pe filiera produselor agricole, sunt imposibil de adaptat, cu atât mai mult cu cât soluţia cea mai la îndemână şi anume asocierea, este privită cu reticenţă, amintind de vechile cooperative agricole de producţie. Totodată, creditarea se loveşte atât de dezinteresul sistemului bancar pentru afacerile din agricultură, cât şi de lipsa de obişnuinţă a micilor investitori din domeniu de a lucra cu băncile.

În ultimii 10 ani, din totalul de 12.000 tone/zi capacitate morărit, cca. 5.500 tone/zi au fost retehnologizate cu utilaje de ultimă generaţie de la firme ca: Bühler, Ocrim, Golfetto, etc. In acest fel au fost realizate consumuri mai mici de utilităţi pe tona de produs şi o productivitate a muncii ridicată. Pe aceste capacităţi modernizate se realizează 30-35 % din producţia naţională de produse de morărit şi panificaţie.

În etapa actuală sunt procesate anual cca. 2.700.000 tone grâu. In România sunt licenţiaţi în acest moment, aproape 5000 de agenţi economici pentru activitatea de morărit, panificaţie şi produse făinoase, toţi având capital privat. Cea mai mare parte a acestora explorează resursele de materie primă provenite de la furnizori mici, cum ar fi: persoanele fizice, asociaţiile familiale, fermele şi asociaţiile agricole de talie mică.

©Suzana Maria Tamba Berehoiu, Ciprian Nicolae Popa, Radiana Maria Tamba Berehiu, 2009

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s