Principalele seminte toxice de buruieni din produsele agricole

Puritatea seminţelor destinate prelucrării în vederea consumului uman sau furajării animalelor este un element esenţial din punct de vedere tehnologic şi al siguranţei consumatorului. O serie de împurităţi pot fi separate uşor la nivelul operaţiilor de curăţare în timp ce altele se separă greu, alterând calităţile organoleptice şi tehnologice ale produselor finite. Unele impurităţi conţin principii toxice proprii, altele sunt o sursă de contaminare microbiană pentru produsul finit şi implicit de contaminare micotoxicologică pentru acesta.

În funcţie de uşurinţa cu care se realizează curăţirea impurităţilor acestea se pot clasifica în impurităţi negre (impurităţi minerale, boabe alterate, impurităţi organice, boabe compromise integral de insecte, seminţe de buruieni etc), impurităţi albe (boabele sparte, strivite, pătate, seci ale culturii de bază) şi impurităţi greu separabile care au formă şi dimeniuni similare seminţelor din cultura de bază.

Dintre seminţele de buruieni greu separabile, cele mai des întâlnite sunt : zizania (Lolium temulentum), grâul prepeliţei (Melampyrum sp.), obsiga (Bromus secalinus), odosul (Avena fatua, Avena ludoviciana), ridichea sălbatică (Raphanus raphanistrum), mohorul (Echinocloa crus-galii, orzicola şi macrocarpa).

Seminţele de buruieni toxice cele mai des întâlnite sunt :

Neghina (Agrostema githago) Este întâlnită mai frecvent în cerealele de toamnă dar poate apărea şi în cerealele de primăvară, în cantităţi ce poat atinge frecvent peste 3% din masa totală a cerealelor.

Neghina contine un alcaloid puternic numit agrostemină şi o sap otoxină extreme de toxică numită githagina care are proprietati hemolitice puternice. Temperatura ridicată poate sa scada toxicitatea ei, fără să o elimine total, aşa cum se întâmplă la coacerea pâinii. Cum astazi sunt tot mai frecvente dietele care includ cereale crude (ovaz, secara, orz etc.) in diferite combinatii cu lapte, iaurt, creme si altele, fara sa fie trecute printr-o fază termică, trebuie acordata o mai mare atenţie înlăturării neghinei.
Simptomele acestei intoxicatii acute sunt: greata, varsaturi, diaree, saliva abundenta. In cazurile grave apar convulsii, tulburari respiratorii, astenie, hipotermie. În astfel de situatii trebuie chemat medicul de urgenta.

Randamentul optim de eliminare a neghinei la nivelul procesului de curăţire a cerealelor trebuie să fie stabilit astfel încât în produsul finit aceasta să nu ajungă într-o cantitate mai mare de 0,1%. Făina obţinută din grâu la care eliminarea neghinei s-a realizat defectuos are o culoare închisă, cu particule de culoare neagră iar miezul pâinii fabricate dintr-o astfel de făină are o nuanţă verde-albăstruie şi gust înnţepător. Deşeurile rezultate la nivelul operaţiilor de curăţire a cerealelor cu conţinut mare de neghină nu sunt recomandate furajării animalelor.

Grâul prepeliţei (Melampyrum arvense), cunoscut şi sub denumirile de grâu negru, condroniu, cioromoiag, miazănoapte, are o sămânţă care se aseamănă foarte mult cu cea a grâului, dar o coajă mult mai rezistentă decât a acestuia. La măcinat are proprietatea de a colora valţurile. Pâinea provenită din făină cu conţinut mare de făină de Melampyrum arvense, are o culoare violet murdară, gust neplăcut şi este nesănătoasă.

Zâzania (Lolium temulentum) este cunoscută popular şi sub numele de sălbăţie. Se găseşte în special în cerealele provenite din regiunile secetoase. Pasionaţii de homeopatie, cunosc cazul descris de unul dintre pionerii acestei forme de medicină alternativă, dr. Dessaix. O rudă a acestuia a căpătat brusc simptome asemănătoare intoxicaţiei produse de sălbăţie. Fermierii şi ţăranii din zona în care acesta locuia i-au recomandat atunci să mănânce din pâinea lor obţinută din făină din grâu cu conţinut mare de seminţe de sălbăţie pe baza unei logici care conţinea unul dintre principiile homeopatiei : « pâinea produce aceleasi simptome ca acelea de care suferi tu, şi deci, aceasta paine ar trebui sa te vindece »

Toxicitatea este generată de loline, (1-aminopirolizidine saturate) alcaloizi cu acţiune insecticidă produse ca urmare a simbiozei dintre o specie de fungi endofiţi (Neotyphodium ceonophialum ) şi plante din genurile Lolium şi Festuca.

Fenomenele de intoxicaţie se manifestă la nivelul sistemului nervos (creier şi măduva spinării), simptomatice fiind : durerile de cap, ameţeală, tulburarea vederii, vâjâituri în urechi, oboseală.

Prezenţa făinii de zâzanie în făina de grâu poate fi evidenţiată prin prepararea unui aluat din alcool şi făină. Dacă aluatul format devine verzui şi are miros urât, atunci grâul din care a fost obţinută făina a avut un conţinut ridicat de seminţe de zâzanie.

Obsiga secării (Bromus secalinus) determină obţinere unei făini neutilizabile, de culoare cenuşie. Pâinea obţinută este greu digerabilă, determinând tulburări gastrice şi ameţeală.

Muştarul sălbatic (Sinapsis arvensis) produce seminţe care se elimină destul de uşor din masa de cereale la curaăţirea acesteia. Totuşi, dacă eliminarea seminţelor de muştar se face defectuos, făina obţinută are un gust amar şi este toxică, iritând tubul digestiv şi provocând tulburări gastrice.

Ridichea sălbatică (Raphanus raphanistrum) determină obţinerea unor făinuri cu gust iute şi înţepător, a căror consum determină intoxicaţii şi leziuni intestinale. Seminţele ajung în masa de cereale în silicva în care sunt închise. Planta se mai numşte popular şi rapiţă de ogoare sau ridichioară.

Nemţişorul de câmp (Delphinium consolida) deşi folosită şi ca plantă medicinală, toate părţile plantei conţin toxine susceptibile să provoace tulburări grave.

Alte seminţe de buruieni cu potenţial toxigen întâlnite în masa de cereale sunt : Ovăzul sălbatic (Avena fatua), Turiţa (Galium aparine), Mohorul (Setaria sp.), Punguţa (Thlapsi arvense), Piciorul cocoşului (Ranunculus arvensis).