Liderii politici ai lumii fug din calea Cosmosului

Ajunsa in epoca bancurilor,  cercetarea spatiala a omenirii este domeniul cel mai afectat de criza financiara. Primul loc pe care l-au parasit liderii politici actuali a fost tocmai cerul, o tradare jalnica a aspiratiilor generatiilor anterioare. Liderii politici, de la Obama la Medvedev, par sa aiba o singura preocupare majora. Cea pentru infernul carboniferului pe care stam si de unde scoatem tot felul de otravuri care ne ucid urmasii.

Jalnica postura de ingeri cazuti  pe care am ales-o nu este demna de nici unul dintre inaintasii nostri. Din pricina problemelor legate de finantare, agentiile spatiale au fost obligate sa renunte la proiectele care urmau sa construiasca mijloace de transport mai performante. Suntem astfel pusi in situatia sa abandonam Statia Spatiala Internationala, iar aducerea celor trei cosmonauti aflati inca acolo risca sa se transforme intr-un cosmar.

Omul nu a mai ajuns pe Luna de mai bine de 40 de ani, iar proiectele legate de planeta Marte sunt tot mai putin realizabile. Suntem bombardati cu informatii circumstantiale despre: apa de pe Marte, gheata de pe Luna, solul martian favorabil agriculturii, dar nu putem inca visa la mai mult decat o simpla contemplare filozofica a acestor informatii. Situatia este dezastruoasa, iar ambitiile noilor puteri sunt departe de a putea fi inplinite de dezvoltarea lor tehnologica. China abia a reusit sa trimita oameni in Cosmos, iar despre capacitatatea ei de a absorbi noile tehnologii si a le dezvolta mai departe vorbesc fara ocolisuri problemele legate de dezvoltarea cailor ferate de mare viteza.

Nu stiu daca guvernele lumii ascund informatii despre extrateresti sau opereaza OZN-uri, stapanind in secret tehnologii nemaivazute, dar replierea umanitatii in ea insasi, poarta in sine amprenta declinului marilor imperii. Ne multumim cu ce avem si ne retragem in uterul matern, pentru ca in pozitie fetala sa consumam toata cunoasterea pe care am dobandit-o. Am facut din atmosfera un nou zid chinezesc si le-am rapit copiilor nostri placerea de a visa mai departe.

Cosmosul a reprezentat in permanenta acea bresa necesara care a introdus in cunoasterea noastra energii noi, care ne-au impins inainte. L-a obligat pe agricultor sa-si ridice ochii din pamant, sa caute legitati in natura si sa inventeze legi pentru viata sociala. Fara Cosmos, cunoasterea noastra este un sistem inchis, lipsit de capacitatea de a crea lucruri mari si mai ales, lucruri care sa permita supravietuirea noastra ca specie pe termen lung.