Conteaza prea putin ce mananci, important e cat mananci

Un alt mit al alimentatiei “corecte” care ar trebui reevaluat este cel legat de consumul de peste. Multi “specialisti” in nutritie nu ezita sa recomande consumul intensiv de peste, inlocuirea totala a carnii de pui, vaca sau porc din alimentatie, cu peste. Motivatia acestor opinii este simpla: o conspiratie a complexului agro-industrial corporatist ascunde publicului larg adevarul din spatele modului in care sunt obtinute produsele agricole. Animalele sunt crescute cu hrana uniforma, in conditii aglomerate, indopate cu hormoni si antibiotice. Carnea lor reprezinta o poarta prin care toate aceste substante patrund in organismul nostru si ne destabilizeaza metabolismul. Daca este sa interpretam in sens mistic teoriile legate de valoarea informationala a hranei (pe care le vehiculeaza unii, fara insa sa le explice cum trebuie), introducem in noi, inclusiv stresul lor de animale chinuite, fiinte rapite de un sistem artificial si crescute fara a vedea vreodata: o rama, un trifoi sau un nap mai ca lumea.

Pestele este bogat in acizi grasi protectori, e o carne slaba, creste liber, in mare parte prin oceanele si marile lumii. O analiza atenta a lucrurilor ar trebui insa sa va dea de gandit. Apele curgatoare si marile sunt sistemul de canalizare al lumii, iar vietuitoarele care traiesc in aceste ape acumuleaza cantitati importante de pesticide si metale grele (acestea sunt riscuri confirmate si fac parte deja din zona clasica a literaturii de specialitate). Abandonati ideea ca intr-o lume care reprezinta o suma de subsisteme interconectate, ar putea sa existe un loc in care tarele lumii moderne sa nu-si fi lasat amprenta.

Asa cum arata si acest articol, publicat in ScienceDaily acum cateva zile, stim foarte putin despre modul in care pestii de crescatorie pot acumula pesticidele din hrana cu care sunt furajati. Exista studii ample despre modul in care se acumuleaza contaminantii din hrana animalelor de ferma in corpul acestora, dar in ceea ce priveste modul in care raspund pestii la contaminantii din hrana, cunoastem foarte putin. Chestiunea devine din ce in ce mai importanta, deoarece cererea de peste este in crestere, iar acest lucru implica utilizarea pe scara larga a unor noi surse de hrana provenita din agricultura conventionala.

Din punct de vedere al modului in care gestionam sistemele de siguranta a alimentului, in acest moment, cunoastem mai multe lucruri si suntem mai bine pregatiti cu privire la riscurile implicate de acumularea contaminantilor din furaje in organismele animalelor de ferma, decat in organismul pestilor de crescatorie.

Aceasta stire ar trebui privita si ca un argument al ideii ca nu ceea ce mananci este important, ci cat mananci. O viziune corecta asupra alimentatiei trebuie sa respecte alimentele traditionale, care reprezinta produse culturale ale omului si sa-l invite pe acesta sa manance diversificat si exact cat are nevoie. Un aliment nu este, in esenta, nici bun, nici rau, tocmai pentru ca natura aseaza adeseori in acelasi aliment, atat calitati nutritive cat si defecte. Faina neagra de grau e un exemplu elocvent: are fibre, vitamine si minerale, dar are si acid fitic, leptine sau exorfine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s