O opinie a lui Cristian Ghinea, publicata in Romania Libera si la care, credem noi, ar trebui sa reflectam:
In plus, nu învăţăm nimic din istorie. „România, grânarul Europei” e doar un mit care alimentează o gândire păguboasă: dependenţa noastră de exporturile de cereale a creat o capcană a subdezvoltării. Profesorul Bogdan Murgescu a demonstrat asta într-o carte despre care am mai vorbit aici: „România şi Europa – Acumularea decalajelor economice (1500-2010)” – Polirom, 2010. Până la primul război mondial, cerealele reprezentau două treimi din exporturile româneşti. Asta nu a ridicat satul românesc, dimpotrivă. Am rămas cu o agricultură primitivă, dominată de loturi mici ţărăneşti şi moşii boiereşti foarte mari. Exportul de materii prime şi dependenţa de preţul extern al acestora au făcut ca niciodată aceste exporturi masive să nu însemne o şansă la dezvoltare. România a crescut producţia, dar preţul mondial era în scădere. Drept urmare, România a crescut şi mai mult producţia. Degeaba. Cam aceeaşi poveste cu care se laudă acum Valeriu Tabără.
Lasă un răspuns