Un studiu comparativ (pana la relativ) despre valoarea energetica a painii feliate de pe piata romaneasca

O să remarc mai întâi că Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Promovarea Programelor şi Strategiilor din România a mai scos un studiu comparativ, după cel cu E-urile de săptămâna trecută.

De data aceasta, au fost luate în vizor valorile energetice ale pâinilor feliate prezente pe piaţă. Studiul a constatat că cea mai mare valoare energetică o are pâinea “Toast Mediteranian” produs sub brand-ul Bongrana de Dobrogea, iar cea mai mică valoare energetică o are toastul integral produs sub marca “Hapi Hap” de Titan.

Un sfert din produsele comercializate nu au indicatii despre valoarea energetică.

Nu trebuie însă să-i suspectaţi pe cei care nu trec valoarea energetică pe etichete de rele practici sau rele intenţii. În primul rând, legislaţia românească nu prevede o asemenea obligativitate, decât în situaţia în care producătorul face din valoarea energetică sau nutriţională a alimentului respectiv un element de promovare a produsului. Abia acum, Uniunea Europeană se gândeşte serios să legifereze obligativitatea etichetelor nutriţionale.

În al doilea rând, valoarea energetică a unui aliment este un indicator destul de relativ (şi o să vedeţi de ce).

 

Haideţi să începem mai întâi cu studiul de faţă. Cea mai mare valoare energetică în cazul pâinilor feliate o este de 289 kcal/100 g, iar cea mai mică 217 kcal/100 g. Media aritmetică a valorii energetice la pâinile studiate este de 247,6 kcal/100 g cu o abatere standard de ± 17,5 kcal/100g. Stiţi ce înseamnă acest lucru? Că pâinile studiate au avut o variaţie medie de ± 7 % de o parte sau de alta a mediei aritmetice. Această variaţie este nesemnificativă şi ne spune că în linii mari, piaţa ne oferă o pâine extrem de omogenă din punct de vedere a valorii energetice. Gândiţi-vă, că pâinea cu cea mai mică valoare energetică se află undeva la – 13 % faţă de medie, ceea ce înseamnă ca poate fi înlocuită lesne prin reducerea aproape nesemnificativă a consumului de pâine obişnuită. Este suficient ca dintr-o pâine obişnuită să mâncaţi la fiecare 100 de grame, 13 grame mai puţin.

 

In fond, ce beneficii ne oferă o pâine cu valoare energetică mai mică? Nu cumva promisiunea insidioasă că putem să mâncăm mai mult? Consumul mediu de pâine este de 260 grame pe zi. Dacă am mânca o pâine cu valoare energetică medie, atunci asta înseamnă undeva pe la 647 kcal. Dacă am înlocui această pâine cu pâinea cu valoarea energetică cea mai mică, atunci am reduce acest aport energetic din pâine la 564 de kcal. Cele 83 de kcal pe care le câştigăm zilnic sunt echivalentul unui pahar de iaurt degresat, ca să nu mai vorbim de ce înseamnă această valoare în termeni de activitate fizică: 8 minute de fobal, 10 minute de jogging, 11 minute de înot, 13 minute de dans sau 30 de minute de plimbare lentă.

 

Nu fac această argumentaţie pentru a distruge vre-un mit legat de consumul de pâine, ci pur şi simplu pentru a vă arăta, cât de inutilă este goana după un alt produs decât cel pe care-l consumaţi în mod obişnuit, atunci când vine vorba de pâine. Pâinea pe care o mâncaţi trebuie să fie cea care vă place (cea care va produce o stare de bine). Schimbând-o doar pe considerente legate de valoarea energetică, riscaţi să vă frustraţi de o plăcere cotidiană, fără a beneficia de acele reduceri spectaculoase ale aportului energetic pe care le asteptati.

Această argumentaţie arată totodată, cât de inutilă este gandirea unei diete fara gandirea stilului de viată.

 

Revenind la discuţia despre valoarea energetică a pâinii, trebuie să ştiţi că omogenitatea valorilor energetice la pâinea de pe piaţă, nu este o surpriză. Este un fapt natural, deoarece valoarea energetică reprezintă suma echivalenţilor calorici ai proteinelor, lipidelor si glucidelor dintr-un aliment. Conţinutul în aceste substanţe nu pot varia foarte mult la acelaşi produs, indiferent cine îl fabrică: materiile prime şi auxiliare sunt similare, reţetele de fabricaţie sunt similare, iar tehnologiile de fabricaţie sunt aproximativ aceleaşi.

În cazul pâinii obişnuite există doar trei factori importanţi care pot modifica semnificativ valoarea energetică:

– făina, pentru că participă la produsul finit în cantitatea cea mai mare, astfel că modificări mici ale conţinutului în lipide, proteine şi glucide, pot deveni importante în produsul finit;

– cantitatea de grăsimi adăugate. Acestea pot fi utilizate la fabricarea painii toast in cantitati de pana la 2 – 3 %.

– umiditatea produsului;

 

Dacă urmăriţi cu atenţie studiul, o să observaţi că pâinile cu cele mai mici valori energetice sunt cele integrale. Ele au în general, o umiditate mai mare decât pâinea albă, un conţinut de glucide mai mic decât aceasta, conţinut de lipide, proteine şi substanţe minerale mai mare. Observaţi, că o parte din valoarea energetică pe care o pierde pâinea integrală faţă de pâinea albă printr-un conţinut mai mare de apă şi mai mic de glucide este recuperată parţial prin conţinutul mai mare de lipide şi proteine. Acesta este motivul pentru care intervenţiile la nivelul valorii energetice ale pâinii sunt destul de dificile. In permanenţă, rişti ca ceea ce ai recuperat dintr-o parte să fie parţial sau total pus la loc dintr-o altă parte. Iar, acest fenomen este din ce în ce mai amplu pe măsură ce lucrezi cu valori energetice tot mai mici.

 

În altă ordine de idei, poate vreţi să ştiţi cum face un producător această analiză? Foarte simplu, merge cu un set de produse la un laborator unde determină proteinele, lipidele si glucidele din produs. Apoi, laboratorul adună valorile energetice echivalente pentru fiecare din aceste componente, funcţie de ponderea lor în produs.

Cu buletinul de analiză, producătorul poate să justifice trecerea pe eticheta/ambalajul unui produs a valorii energetice. Partea proastă este că un producător face un stoc de ambalaje pe care nu-l schimbă luni de zile (în cel mai fericit caz). În tot acest timp, el fabrică acel produs, după aceiaşi reţetă, dar în alte condiţii decât cele iniţiale, pentru care s-a determinat valoarea energetică. Făina utilizată nu este aceiasi pe toată această perioadă şi variază cu siguranţă din punct de vedere al continutului in proteine sau glucide. Acest lucru poate să genereze abateri ale valorii energetice reale în raport cu valorile trecute pe etichetă. Abaterile nu pot fi foarte mari, dar pot fi de ajuns de mari pentru a arunca în derizoriu ideea că un producător din lista precizată în studiu are pâinea cu cea mai mică valoare energetică. Din perspectiva pe care eu am descris-o mai sus, valorile energetice ale ultimelor patru pâini, cu valori energetice specificate, din listă nu diferă semnificativ. Aceiaşi observaţie si pentru primele două pâini din studiu.

 

Aş vrea să fac o ultimă observaţie. Prezentarea studiului nu este corect structurată. Dacă autorii ar fi vrut să facă o analiză obiectivă a situaţiei, ar fi trebuit să compare valorile energetice pe clase: pâini albe, pâini cu secară, pâini din făină neagră, pâini integrale etc. Bongrana Toast Mediteranean este un produs care conţine multe grăsimi vegetale, obţinut din făină tip 650, pe când Hapi Hap Toast Integral este obţinut din făină integrală. Sunt produse diferite, adresate unor consumatori diferiţi. Nu pot fi comparate la modul acesta.

Nu este normal să promovezi un studiu spunând că o firmă de panificaţie produce un măr care îngraşă mai tare decât o pară produsă de altă firmă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s