Initium. Povestiri de pe strada Gârlei (prietenii ştiu de ce)

Mediul online românesc este parazitat de o informaţie falsă, abuzivă şi rău intenţionată despre faptul că începând din data de 1 februarie 2012, în pâine a început să se introducă un pesticid cu efect fungicid, catastrofal de toxic, care se numeşte Initium.

Producătorii români de pâine, în complicitate cu autorităţile statului, sunt acuzaţi că participă la un experiment “mengeleian” menit să transforme poporul român într-un cobai pentru testarea la scară umană a acestui produs toxic.

Initium este un fungicid sintetic din clasa triazolopirimidinelor care acţionează prin inhibarea respiraţiei mitocondriale, blocând practic reacţiile din lanţul respirator, catalizate de complexul citocromilor b-c₁ (sau complexul III, care preia electroni de la coenzima Q₁₀ şi îi transferă către citocromul c). Practic, fungicidul blochează mecanismele celulare care produc energia necesară menţinerii proceselor vitale. El este utilizat pentru o serie de agenţi patogeni ai plantelor, precum: Plasmopara viticola (mana viţei de vie), Phytophtora infestans (mana cartofului), Pseudoperonospora cubensis (mana curcubitaceelor), Bremia lactucae (mana salatei) etc.

O să-i rog pe toţi colegii noştri care mi-au transmis mesaje despre Initium să reflecteze un pic la informaţiile de până acum. Procesele de fabricaţie ale pâinii sunt esenţial dependente de drojdia de bere (Saccharomyces cerevisae) care este un fung. Ce compatibilitate poate să existe între un fungicid şi procesul de panificaţie? În mod cert, cei care au lansat informaţiile depre Iniţium şi pâine, nu ştiu nici măcar atâta lucru despre industria de panificaţie. Pâinea nu se poate face cu otravă pentru drojdii. Mai mult, sensibilitatea celulei de drojdie la varii categorii de substanţe cu potenţial citotoxic, susceptibile ca în final să afecteze săntatea umană, face ca procesele tehnologice din panificaţie să rămână printre cele mai “curate” din industria alimentară.

Sunt perfect de acord că în industrie se utilizează substanţe cu efecte antimicrobiene, precum acidul sorbic şi sărurile de potasiu ale acestuia sau sărurile acidului propionic. Acestea au toxicitate redusă şi cel mai important, studiată, se folosesc de zeci de ani, sunt utilizate în mod exclusiv pentru produsele cu termen de valabilitate mare (exceptând cazul propionaţilor folosiţi pentru inhibarea creşterii Bacillus mesentericus).

Substanţele antimicrobiene menţionate, afectează inclusiv creşterea drojdiei, lucru care obligă la folosirea unor cantităţi foarte mici şi chiar mai mult, limitează riscul supradozării accidentale.

Alternativa la sărurile acizilor sorbic şi propionic ar fi expunerea consumatorilor la o serie de substanţe produse de mucegaiuri (care se dezvoltă în mod natural în alimente) şi care produc toxine extrem de puternice (carcinogene, mutagene, teratogene) la concentraţii de sute sau chiar mii de ori mai mici decât cele ale substanţei cu efect antimicrobian utilizate.

Repet, în acest context, vi se pare logică folosirea unui fungicid în panificaţie? Pentru mine este evident că asistăm la crearea unei legende urbane menită să discrediteze anumiţi producători din industria de panificaţie.

Cuplarea artificială a controverselor iscate de apariţia unui nou pesticid cu problematica specifică celui mai important produs alimentar din ţara noastră, sugerează implicarea în chestiune a unor manipulatori versaţi.

Este un fapt obiectiv că majoritatea celor care promovează teoriile care leagă Initium de pâine au idei cel putin excentrice aspura realităţii: există un guvern mondial, o conspiraţie mondială în numele lui, românii trebuie să dispară de pe faţa globului, conform Planului, BASF (producatorul lui Initium) a făcut gaze toxice pentru Hitler, Bucureştiul e noul Ierusalim, Casa Poporului este templul lui Solomon, iar târgoveţii de pe Victoria Socialismului urmează să fie luaţi la poceală de … etc. Fapte diverse, colportate şi croşetate insidios, într-o ţesătură care se vrea logică, dar care luată la bani mărunţi devine mirabolantă.

Logica conspiraţionistă se bazează pe un sistem argumentativ autosuficient de “revelaţii” dogmatice şi ignoranţă. Nimic nu poate rămâne neexplicat. Nu poate să existe dubiu, totul este evident şi explicabil prin sine însuşi. Ştiinţa sau raţiunea este bună doar atunci când confirmă credinţa, iar adepţii acestor teorii sunt victimele dictaturii interiorului lor asupra exteriorului lor.

Adepţii acestor teorii sunt în situaţia personajelor din Pendul lui Foucault, interpretează fapte istorice, obiective, independente ca parte a unui Plan complex, ticluit cu mult timp în urmă. Rezultatul este o realitate aparent coerentă, atractivă, dar volatilă şi vulnerabilă în faţa unei judecăţi critice detaşate.

Spre exemplu, interpretaţi în cheie conspiraţionistă următoarele fapte reale şi obiective:

– o nouă fabrică de pâine se deschide în perioada în care poveştile cu Initium şi un producător de pâine concurent încep să circule pe Internetul Românesc.

– Fabrica foloseşte, evident, numai “ingrediente naturale” şi o persoană celebră.

– O persoană celebră aruncă o piatră în balta de vizavi de fostul birou. Scopul ei nu este însă să studieze Principiul lui Huygens. Ea zice că “1 mg de initium dispare din organism într-un an”

– Academia de Ştiinţe Agricole se chinuie să recupereze piatra din baltă. Initium dispare din organism în 48 de ore.

Exerciţiul de mai sus este o dovadă a faptului că în cheie conspiraţionistă poate fi interpretat orice. Este foarte uşor să “bagi ştăngi” şi să-ţi dai cu părerea despre produsele alimentare, despre substanţele chimice, câştigurile fabuloase ale producătorilor şi despre lipsa de conştiinţă socială a acestora.

Să nu credţi că gândirea conspiraţionistă nu a găsit răspunsul la paradoxul pe care-l implică uciderea consumatorilor de pâine de către producătorii din industrie, adică scăderea propriei pieţe şi falimentul. Mulţi producători au investit pe ascuns în locuri de veci şi firme de pompe funebre.

UPDATE:

As vrea sa remarc articolul lui Vadim Cusnarencu – Despre Initium, fara paranoia, pe care aproape sunt gelos ca nu am apucat sa-l scriu eu. Cu siguranta, ca nu as fi facut-o la fel de bine. Oricum, o sa pregatesc unul mai tehnic, bazat pe evaluarea riscului fata de mediu, pornind de la structura moleculara si proprietatile ametoctradinului.