Câteva cuvinte despre noțiunea de falsificare a alimentelor

Falsificarea unui produs este definita in mai multe locuri in legislatia romaneasca. Astfel, conform O.G.nr. 39/1995 aceasta constituie orice înşelăciune sau tentativă de înşelăciune privind natura, caracteristicile calitative, compoziţia, conţinutul în substanţe utile, înlocuirea în componenţa produsului a unor substanţe cu altele vătămătoare sănătăţii, precum şi falsificarea de denumiri, descrierea sau alte declaraţii false privind originea, cantitatea sau identitatea mărfurilor sau serviciilor, care contribuie la stabilirea valorii produsului”.

Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 661/1995, defineste falsificarea produselor alimentare ca fiind „adaosul oricărei substanţe naturale sau sintetice în produse în scopul mascării unor defecte ale

produselor alimentare, precum şi în scopul modificării sau conferirii de proprietăţi pe care produsele nu le justifică prin compoziţia lor naturală şi prin normele de fabricaţie”.

Sensul noţiunii de falsificare poate fi mai bine conturat dacă se ţine seama de principalele direcţii posibile de falsificare care, în cazul produselor alimentare, pot fi rezumate după cum urmează:

– îndepărtarea uneia sau mai multor componente naturale;

– modificarea proporţiei normale de componente chimice specifice;

– introducerea în produs a unor substanţe nespecifice şi nici normale naturii acestuia;

– substituirea unor componente naturale cu componente sintetice sau artificiale, neavizate din punct de vedere sanitar;

– comercializarea unui înlocuitor de produs drept produs natural;

– produsul este complet falsificat, fiind obţinut prin asocierea unor componente chimice asemănătoare celor din care se obţine produsul natural;

– recondiţionarea unui produs degradat sau viciat, în scopul mascării defectelor care ar fi evidenţiat proprietăţile necorespunzătoare ale produsului respectiv.