Execuția, fără judecată, a industriei alimentare românești!

Se petrece ceva infernal în fiscalizarea industriei alimentare româneşti, guvernul ne îmbrățişează pe toți cu un soi de Hiroshimă înfiorătoare: firmele din România sunt obligate să plătească retroactiv o taxă pe ambalajele introduse pe piată, de 2 lei noi pe kilogram, pentru simplul fapt că sistemul creat, reglementat şi organizat de stat în vederea îndeplinirii obiectivelor de reciclare la nivel național a capotat brusc, sub povara vechilor metehne româneşti: raportări false, ținte îndeplinite din pix, controale ineficiente ale autorităților.

Sumele pe care trebuie să le plătească statului firmele din industria alimentară pornesc de câteva zeci de mii de euro pentru cifre de afaceri anuale de câteva milioane de euro şi ajung la zeci de milioane de euro pentru multinaționale. În 90 % din cazuri sumele care trebuiesc plătite doar la Fondul de Mediu sunt la/depăşesc nivelul marjelor anuale de profit! Nu se pune problema apelării la provizioane sau rezerve bugetare de risc (aşa cum îşi sfătuia clienții unul dintre operatorii de ambalaje implicați) pentru că aceste provizioane depăşesc ca sumă, în multe cazuri, chiar şi valoarea adăugată a producției totale realizate (da, chiar aia din care scazi cheltuielile, impozitele către stat şi aştepți să vezi care e profitul)!

In momentul in care producatorii au reprosat Guvernului că taxa respectivă este infernal de mare pentru posibilitățile industriei alimentare româneşti, că vulnerabilizează piața românească în fața importului intracomunitar creând, în fapt, un mecanism profund antinațional de concurență neloială, răspunsul Ministerului Mediului a fost halucinant: ştim că în Bulgaria taxa respectivă este de 0,27 RON, iar în Ungaria de 0,45 RON, dar aceste țări sunt populate de oameni care înțeleg practica reciclării şi îşi ating sau chiar depăşesc obiectivele anuale de reciclare.

 Valoarea mare a taxei urmăreste, în fapt, educarea noastră prin constrângere, pe principiul că mai bine nu respiri decât să emiți dioxid de carbon pentru care nu-ți poți permite să plăteşti taxa.

Urmăriți cu atenție subiectul, deoarece miza lui este uriaşă: moartea, fără nici-o judecată de apoi a industriei alimentare româneşti!