Probabil că dacă nu ne-am fi confruntat și noi cu un accident recent, legat de caracteristicile pirotehnice ale prafului de cereale sau de făină, această știre ar fi trecut neobservată. Un raport al Purdue University’s Department of Agricultural and Biological Engineering, citat de World-grain.com, arată că anul trecut au avut loc, în SUA, un număr de 5 explozii datorate prafului din mori sau silozuri, față de 8 în 2015, 7 în 2014, respectiv o medie de 9,2/an în ultimii 10 ani. Două dintre exploziile înregistrate anul trecut au avut loc în mori de grâu (inclusiv o instalație tehnologică de obținere a glutenului), două în silozuri de cereale și una într-o moară de furaje.
Principalele cauze determinate pentru accidentele de anul trecut au fost scânteile provocate de electricitatea statică, frecarea între componente mecanice aflate în mișcare sau lagărele supraâncălzite ale unor instalații precum șnecurile, benzile transportoare sau elevatoarele.
Kingsly Ambrose, unul dintre profesorii de la instituția care a emis raportul, precizează că doi din cei mai importanți factori în prevenirea exploziilor sunt păstrarea curată a infrastructurii și menținerea instalațiilor într-o stare cât mai bună de funcționare. Programarea și efectuarea regulată a lucrărilor de mentenanță a instalațiilor poate fi o bună strategie de prevenție a incendiilor și exploziilor. „Putem fi fericiți că numărul de explozii este în scădere, dar este important să rămânem vigilenți”, a spus Ambrose.„Întotdeauna le spun oamenilor să țină ochii, nasul și urechile deschise – dacă vezi ceva ciudat, auzi un zgomot ciudat sau miroși ceva neobișnuit, atunci asta e momentul să se oprești și să verifici toate echipamentele”
Marea majoritate a prafului din mori este de origine vegetală, dar în anumite compartimente precum silozul de cereale, praful de natură minerală poate atinge cantități semnificative (cca 50 %). Riscul de explozie în mori crește în situația în care cantitatea de particule cu diametrul mai mic de 100 μm crește la concentrații mai mari de 20 – 100 g/mc de aer. Temperatura de aprindere a acestor amestecuri este variabilă, funcție de concentrația amestecurilor, a naturii particulelor, respectiv a dimensiunilor acestora și este estimată la min. 400 grade C. Dar, arderea mocnită se poate declanșa pe orice suprafață încălzită pe care este prezent strat de făină, la temperaturi de peste 200 grade C. În mod normal, concentrațiile precizate mai sus nu pot fi atinse în spațiul ambiental al morii sau silozurilor, dar sunt întâlnite în interiorul anumitor utilaje (șnecuri de omogenizare, transport, elevatoare, interiorul instalațiilor de aspirare sau transport pneumatic, silozuri în timpul descărcării produselor, site de control, finisoare etc).
Revista electronică de morărit și panificație 
Lasă un răspuns