Te învățăm de ce, atunci când mănânci tărâțe de grâu, mărimea contează!

Unul dintre motivele pentru care te simți rău este acela că o mulțime de chestii ajung în interiorul tău fără ca tu să conștientizezi asta. Te simți rău, deoarece, pentru tine, ideea că sistemul digestiv reprezintă o suprafață de contact a organismului cu mediu extern de zeci de ori mai mare decât pielea este al dracului de contraintuitivă.

Și totuși, suprafața acestuia este estimată la peste 200 de mp, iar în interiorul lui sau atașate de el regăsim sediile principalelor procese de detoxifiere care au loc în organism.  Unele dintre aceste procese de detoxifiere se petrec la nivelul microbiotei intestinale reprezentate de un număr impresionant de bacterii (masa lor cumulată depășește 1 kilogram). Aceste bacterii sunt implicate activ în procesarea hranei prin descompunera acesteia în energie și substanțele de care organismul nostru are nevoie. Este evident că aceste bacterii nu se ocupă doar de hrană, se ocupă de tot ceea ce bagi în tine, de la lichidele „pentru o viață sănătoasă” până la medicamente.

De ce te simți rău totuși?  Din cauza disbiozei intestinale, nume generic sub care se regăsesc dezechilibrele florei intestinale care stau la baza unor afecțiuni precum: sindromul de intestin iritabil, bolile inflamatorii intestinale așa cum sunt boala Crohn și colita ulcerativă, sindroamele diareice asociate antibioterapiei, diverticuloza intestinală,  la baza unor afecțiuni hepatice dar și unor afectiuni extraintestinale (alergii, obezitate, diabetul zaharat, etc).

Echilibrul florei intestinale este perturbat semnificativ de structura dietei noastre. O serie de studii realizate în ultimii ani au corelat, de exemplu, excesul de fructoză sau oligopolimeri ai acesteia cu debutul unor boli metabolice a căror evoluții  pot deveni grave pe termen lung (boala ficatului gras non-alcoolic sau sau steatoza hepatică). Dar, nu numai fructoza poate provoca disbioze, o mulțime de alte componente ale hranei noastre pot declanșa aceste efecte. Noi vom folosi exemplul fructozei în acest articol pentru că este un subiect mai la îndemână și pentru că există o șansă foarte mare ca tu să faci parte din categoria consumatorilor care trăiesc cu senzația că nu mănâncă chiar atât de multă fructoză.  Dar, s-ar putea să te înșeli! Majoritatea fructozei din dietele noastre provine din porumb și participă, sub formă de îndulcitori în rețetele atât de multor produse  disponibile pe piață, încât este foarte probabil să o fi trecut cu vederea. Cantitatea de fructoză „ascunsă”  în produsele pe care le mâncam este superioară celei disponibile în alimentele pe care am fost obișnuiți se lă consumăm pe parcursul evoluției noastre ca specie.

Accelerarea fructolizei intestinale poate determina inflamații locale ale țesuturilor, caracterizate prin slăbirea joncțiunilor ocludinale (acestea pot fi descrise ca fiind zone de aderență apicală a celulelor peretelui intestinal a căror rol este să împiedice trecerea substanțelor prin spațiul intercelular)  și creșterea permeabilității pereților intestinali. Urmare a acestui fapt anumiți produși (nedoriți) de metabolism secundar al bacteriilor din intestin (endotoxine) pot patrunde în fluxul sanguin provocând endotoxemie metabolică. Se estimează că 50 % din populația occidentală suferă de acest proces pe parcursul primelor cinci ore de la luarea mesei. Prezența acestor endotoxine în fluxul sanguin contribuie la elevarea unor markeri specifici, asociați cu inflamația sistemică: interleukinele 6 si 1- alfa,  interferonul gama, trigliceride și insulina. Numeroase studii au arătat cresterea valorii acestor markeri la animalele hranite în mod excesiv cu fructoză. Ficatul, prin numeroasele legaturi pe care le are cu sistemul gastrointestinal este expus în mod continuu la endotoxinele furnizate de acesta. Boala ficatului gras a fost corelată, într-o serie de studii, cu supraaglomerarea bacteriană a intestinului subțire. În plus, s-a dovedit că mai mult de 40 g de fructoză/zi poate provoca disconfort intestinal la pacienții sănătosi. Pâna acum, intoleranța la fructoză a fost pusă pe seama faptului că ea este slab digerată în intenstinul subtire, dar nu s-a luat în considerare faptul ca fructoza în exces ar putea să favorizeze modificări în structura normala a microbiotei intestinale prin favorizarea unor specii bacteriene invazive.

Evident, soluția cea mai bună pentru rezolvarea acestei probleme ar trebui să fie o atentie mai mare la dietele noastre. Cercetătorii au atras atenția de multă vreme asupra rolului benefic pe care-l au fibrele în alimentatie, mai ales a celor provenite din cerealele integrale. Tărâțele de grâu sunt una dintre cele mai facile surse de fibre, mai ales în zona noastră geografică. Este adevărat că din punct de vedere al utilizării lor în alimentație există tot felul de controverse, dar efectul lor global, pozitiv, nu poate fi pus la îndoială.

Pe lânga continutul de fibre dietetice, tărâțele de grâu conțin o serie de substanțe fitochimice, cum ar fi acidul ferulic, care au efecte antiinflamatoare dovedite. Datorită structurii lor, tărâțele de grâu au capacitatea de a asigura o eliberare lentă și continuuă a acestor substanțe, potențând efectul antiinflamator. Dimensiunea particulelor de tărâțe (gradul lor de prelucrare) poate influența semnificativ gradul de eliberare a acestor antiinflamatori naturali prin cresterea extractabilității lor în intestin pe seama creșterii suprafețelor specifice de contact cu mediul intestinal. Asta au studiat și un grup de cercetători de la mai multe instituții academice din Belgia. Aceștia au conceput un experiment menit să evalueze impactul mărimii particulelor de târâțe de grâu asupra disbiozei induse de o supra-alimentație cu fructoză la șoareci. Practic, ei au comparat pe parcursul a 8 săptămâni efectul suplimentării dietelor șoarecilor cu 5 % tărâțe de grâu în două variante: una cu dimensiuni medii ale particulelor de 1690 μm și alta cu dimensiuni medii ale particulelor de 150 μm. Rezultatele obținute au arătat că:

• dieta cu fructoză a crescut proporția de bacterii care exprimă gene susceptibile să sintetizeze produși cu acțiune inflamatorie asupra ficatului;
• tărâțele de grâu cu dimensiuni mai mici ale particulelor au fost singura fibră care au scăzut nivelul markerilor specifici inflamațiilor hepatice și sistemice.

Concluzia este că mărimea particulelor de tărâțe din dietă chiar contează dacă vrem ca acestea să ne inducă efectul așteptat asupra sănătății. Prin urmare, data viitoare selectați cu grijă tărâțele pe care le cumpărați în scopul îmbunătățirii sănătății sistemului dumneavoastră digestiv.