Doi angajați sri lankezi ai unei brutării din Harghita au devenit peste noapte paratrăsnetul tuturor frustărilor comunității locale. Știm cu toții că Harghita și Covasna se zbat într-o sărăcie similară Vasluiului și că a au fost ani de-a rândul victimele unei complicități trans-etnice între guvernul român care a avut tot interesul să țină zona în subdezvoltare, tocmai pentru ca „ungurii să plece” și UDMR pentru care aceste teritorii nu au fost decât o vacă de muls, Canaanuri fertile pentru tot felul de afaceri la limita legii. Poate că aveți alte opinii decât mine, nu asta contează neapărat. Jenantă este atitudinea tuturor: oameni simpli, autorități publice, papistași cu mentalități foarte flexibile, parașutați în biserică direct din „Noul papă”. Nici unul dintre acești oameni nu-și merită pâinea zilnică în general, cu atât mai mult o pâine făcută cu sudoarea și grijile celui care și-a părăsit țara pentru speranța unui trai mai bun pentru el și familia lui.
Frustările pot transforma oamenii foarte ușor în hoarde de barbari, în colectivități criminale și cinice. Când autoritățile asistă pasiv la acest gen de transformări, nimic bun nu este de așteptat. Contrar a tuturor ceea ce cunoașteți despre Revoluția Franceză, ea nu a pornit de la dorința oamenilor pentru libertate și egalitate. La acestea s-a ajuns după o mulțime de timp, atunci când problemele concrete care au împins oamenii la revoltă s-au estompat în cerințe din sfera drepturilor politice și a libertăților fundamentale. De ani de zile Franța trăia o criză a procurării și costurilor produselor de panificație. Criza avea cauze mai profunde decât simpla incompetență a funcționarilor statului și anume o creștere demografică semnificativă corelată cu stagnarea producției agricole. Cheltuielile pentru procurarea pâinii ajunseseră să consume între 60 și 80 % din bugetul unei familii. Vă dați seama că în aceste condiții presiunea pe stat era foarte mare. Statul francez a încercat să reglementeze prețurile, dar când toate aceste eforturi nu au mai funcționat, a apelat la zvonuri și la învinovățirea celor care făceau pâine pentru penurii și prețuri. Asaltul Bastiliei din 14 iulie 1789 a pornit de la zvonuri care susțineau ca unii comercianți ascunseseră acolo grâne pentru a forța creșterea prețului. Cea mai tristă poveste din acele timpuri este chiar povestea unui brutar, Denis François, devenit una dintre primele victime ale Revoluției franceze. Acesta a fost obligat de o femeie care a pătruns in magazinul său să o lase să scotocească pe acolo. Femeia a găsit câteva pâini pe care brutarul le păstrase pentru familia lui, dar ea s-a folosit de descoperire pentru a-l acuza că face parte dintr-un complot pentru a priva oamenii de pâine. O simplă calomnie a fost de ajuns pentru multimea înfierbântată care l-a târât în Place de Grève și l-a agățat de suportul de fier de acolo, care de obicei ținea un felinar. Ulterior i s-a tăiat capul, iar soția sa însărcinată a fost obligată să-i sărute buzele sângerânde.
Deci, mai ușor cu pianul pe scări dragi autorități publice. E plină istoria de oameni din brutării care au devenit victimele vremurilor și a inabilității statelor de a le stăpâni. Spuneți-le oamenilor și povestea lui Denis François și apoi priviți-vă în oglindă: cum au ajuns oamenii pe care-i reprezentați niște fiare neîmblânzite, capabile să sfâșie doi muncitori timizi care asudă într-o brutărie?
Revista electronică de morărit și panificație 
Lasă un răspuns