E bine să blocăm economia? Stă la baza pandemiei o eroare de logică?

În ciuda opiniilor specialiștilor “succesul” lui SARS-CoV-2, care a reușit să devină dintr-un anonim biologic și ecologic ditamai monstrul pandemic,  nu se datorează neapărat nici noutății lui, nici virulenței, nici capacității fulminante de contagiune. Succesul lui se datorează modului în care acesta a reușit să exploateze cea mai frecventă eroare de raționament pe care o face mintea umană. De fapt, SARS-CoV-2 este din acest punct de vedere un virus “informatic”.

Care este acest tip de eroare și cum se manifestă ea? Păi imaginați-vă că mergeți la medic cu scopul de a afla dacă aveți cancer și acesta vă face niște teste care se bazează pe existența anumitor markeri biochimici, a unor celule tumorale etc. Dacă totul este bine, doctorul o să vă spună că nu aveți cancer. Întrebarea este însă, dacă doctorul a raționat corect. Rezultatele analizelor respective indică doar lipsa dovezilor de boală și nu pot fi echivalente cu dovada lipsei bolii. Prin urmare, există o incertitudine pe care un doctor deștept o va avea întodeauna în vedere atunci când transmite pacientului un anumit verdict. La fel și noi, atunci când facem un audit pentru a evalua starea unui sistem de management: menținem certificarea, bazându-ne pe absența dovezilor că anumite cerințe nu sunt îndeplinite, dar un auditor deștept va avea grijă întodeauna să menționeze în raportul de audit că absența dovezilor nu înseamnă neapărat și dovada absenței abaterilor de la anumite cerințe.

Pentru că omul este un animal leneș inclusiv atunci când trebuie să gândească de multe ori formalizăm această diferență și  confundăm cele două elemente ale problemei. Prin urmare, care e treaba cu virusul?

Virusul are o însușire prin care a speculat această eroare a raționamentelor noastre: 80 % din îmbolnăviri sunt asimptomatice. Sistemele noastre de triere și de control a pandemiei s-au bazat, cel puțin în primă fază, pe monitorizarea și controlul pacienților simptomatici. Goana după simptome ne-a făcut să uităm că lipsa simptomelor nu înseamnă neapărat și lipsa bolii. Chiar și precauțiile ulterioare pe care le-au luat autoritățile, spre exemplu izolarea de 14 zile chiar și a asimptomaticilor, s-a bazat pe pe aceiași eroare de logică: lipsa dovezilor că infecția ar putea să apară și peste 16, 18 sau 21 de zile de la contaminare, deși numărul de cazuri, structurile populaționale și evoluția biologică a virusului în ecosistemul uman erau reduse strict la China. Dovadă că această abordare este greșită stă tocmai succesul controlului epidemiei în țări care au căutat obținerea de dovezi a  absenței virusului, cele care au apelat la testarea în masă, precum Coreea de Sud.

Și în România, personalul medical din spitale a fost victima aceluiași raținament vicios. El s-a uitat după lipsa simptomelor și a contacților potential infectați la pacienți, ignorând că măsurile de protecție personală trebuiau luate în raport cu existența dovezii absenței virusului, adică garda trebuia ținută sus până la aflarea rezultatului testului PCR.

Deci virusul se bazează pe o slăbiciune a raționamentului uman, hrănindu-ne cu ceea ce rămâne în urma derulării proceselor noastre cognitive, adică cu incertitudinea. Ca sa omori virusul trebuie să omori incertitudinea, iar asta înseamnă testare masivă și carantinare masivă pe măsură ce se găsesc infectați. De asta încep să am dubii că izolarea forțată a milioane de oameni și oprirea proceselor economice vor avea un rezultat pozitiv. Toate aceste măsuri cresc incertitudinea. Soluția este una de urgență întradevăr:

  • achizitionarea a mii de aparate de testare;
  • incorporarea de urgenta a tuturor oamenilor cu pregatire profesionala adecvata care au potentialul de opera aceste aparate dupa o instruire sumara de 2 – 3 zile (specialisti din industrie, institute de cercetare, universitati, studenti in anii terminali);
  • realizarea non stop a testelor de masa urmata de masurile specifice;

Aceasta strategie ne-ar costa economia nationala un procent infim față de cât ne costă acum izolarea socială si blocarea unor întregi ramuri economice. Si abia atunci vom putea spune că suntem uniți într-adevăr, printr-o misiune comună, nu prin ascultarea unui imn care se revarsă din megafoanele instituțiilor de forță peste un popor de oameni izolați în propriile case (fără nici un orizont de timp, atenție!)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: