Încă o salvă de incompetență a Grupului de Comunicare Strategică: interpretarea activităților agricole din Ordonanțele militare încalcă legislația europeană

Au apărut tot felul de discuții referitoare la deplasarea pentru realizarea de activități agricole: ce este permis, cât este permis, cum este permis? Discuțiile pleacă de la acest răspuns pe care Grupul de Comunicare Strategică l-a oferit unui cetățean care a vrut să știe dacă se poate deplasa la gospodăria lui de la țară:

„18. Intenționăm să plecăm la casa bătrânească unde avem o plantație proprie de pomi fructiferi pentru a face tăierile și stropirea de primăvară. Casa se află la 500 km de București. Trebuie să plecăm și eu și soțul și automat și copii (minori amândoi). Ce trebuie să bifăm pe Declarație pentru a nu avea probleme? Există vreo restricție a deplasării?

Răspuns: Conform Ordonanțelor Militare nr. 3 și nr. 4 este permisă deplasarea persoanelor, fără a fi specificată o distanță anume, pentru activități agricole. Această excepție a fost introdusă, în principal, pentru a veni în sprijinul producătorilor agricoli și al persoanelor care obțin din activitățile agricole unicul sau principalul venit și nu pentru a fi folosită ca pretext pentru a efectua deplasări de către orice persoană care are în proprietate un teren. Reamintim că nerespectarea prevederilor Ordonanțelor Militare se sancționează contravențional.

Măsura de a interzice deplasările care nu sunt urgente sau absolut necesare a fost dispusă pentru a preveni răspândirea infecției cu noul coronavirus prin limitarea contactelor cu persoane care ar putea fi infectate, unele fiind asimptomatice.”

Trebuie să menționăm că Grupul de Comunicare Strategică este un organism suport și că acesta nu legiferează, iar interpretările legislației pe care acesta le oferă nu au valoare juridică, deci nu pot fi considerate norme de aplicare a anumitor prevederi legale. Obiectul întrebării de mai sus face referire la articolul 1 alineatul h) din Ordonanța Militară nr. 3 din 24 martie 2020 a cărui formă este următoarea:

„Se interzice circulația tuturor persoanelor în afara locuinței/gospodăriei, cu următoarele excepții:

h) deplasarea pentru realizarea de activități agricole;”

Activitatea agricolă este definită de legislația europeană și națională astfel: „înseamnă producția, creșterea sau cultivarea de produse agricole, inclusiv recoltarea, mulsul, creșterea și deținerea de animale în scopuri agricole sau menținerea terenurilor în bune condiții agricole și de mediu…” (Regulament CE 73/2009 art 2. alin. c) (mai multe definiții din legislația europeană și românească găsiți în subsolul articolului).

Observăm că definițiile activităților agricole nu fac referire la obținerea de venituri din agricultură sau  la obținerea “ principalului venit” din agricultură. De fapt, activitățile agricole sunt legate în legislație de noțiunea de “scopuri agricole”. De ce este așa? Pentru că în agricultură  ciclul economic poate fi foarte lung, în sensul că între realizarea activității agricole și obținerea veniturilor din aceasta poate trece și ani de zile (gândiți-vă la o livadă care intră pe rod după 5 – 6 ani  de la înființare). Având în vedere că activitatea agricolă precede obținerea de venit este aberantă interpretarea grupului de comunicare strategică: nu poți face dovada a ceva ce speri să obții în viitor. In plus, daca legiuitorul ar fi vrut sa limiteze excesiv activitatile agricole pentru care sunt permise deplasarile ar fi prevazut in ordonanta aceste limitari, conditionandu-le de exemplu de existenta unor autorizatii sau coduri CAEN, deci de existenta unui status juridic/fiscal al persoanei care face deplasarea. Ori acest lucru nu se intampla tocmai pentru ca in Romania activitatile agricole sunt intr-o mare masura desfasurate  intr-o forma traditionala de catre persoane fizice, scopul acestora fiind asigurarea unor necesitati legate de consumul propriu sau al gospodariei (cresterea animalelor din ograda).

De asemnea, aberanta este si interpretarea conform careia cel care de deplaseaza trebuie sa faca dovada deținerii terenului pe care-l lucreaza. Definitiile aferente notiunii de activitate agricola nu fac referire la statutul juridic al terenurilor, tocmai pentru că se prezumă că activitatea agricolă este independentă de raporturile juridice pe care autorul activității le are cu obiectul activității, raporturi care pot avea o mulțime de forme: de la titlu de proprietate, arendă, uzufruct, utilizare în absența existenței succesiunii notariale, deci deținere în fapt, dar nu și în drept, din diverse considerente.

În plus, solicitarea oricăror alte dovezi (titlu de proprietate, contract de arendă etc) este în dezacord juridic cu noțiunea de declarație pe propria răspundere, declarație care conform ordonanțelor militare stă la baza efectuării oricăror deplasări.  Scopul declaratiilor pe propria raspundere în toate procedurile juridice din lumea asta este acela de acoperi toate acele situatii in care fie nu pot fi prezentate alte documente justificative, fie numărul situațiilor prin care un solicitant al unui drept se poate situa în afara condițiilor impuse de legislație este atât de mare încât este imposibil ca toate acestea să fie acoperite de proceduri sau citate nominal în lege sau normele de aplicare. De exemplu, nu este suficientă o adeverință de venit pentru a solicita un ajutor de stat, solicitantul poate avea venituri din surse care nu pot fi verificate de stat, motiv pentru care adeverința este dublată de o declarație pe proprie răspundere. Având în vedere că noțiunea de declarație pe propria răspundere este corelată automat cu articolul  326 din codul penal cu privire la falsul în declarații, “propria răspundere” ar trebui să fie suficientă pentru a proba scopul deplasării. Treaba instituțiilor statului este să ateste potențialul fals prin dovada faptului că scopul deplasării nu este cel precizat, lucru care nu poate fi realizat decât printr-un control ulterior efectuării deplasării. Deci, toate amenzile date înaintea realizării efective a intenției sunt potențial atacabile în instanță fiind nule de drept. Chiar și în stare de urgență, fapta se pedepsește și nu intenția!

Ar mai fi de precizat aici câteva lucruri de ordin economic și social: ordonațele militare au determinat închiderea unui număr foarte mare de afaceri și implicit un șomaj masiv. Nu văd care este problema ca acestor oameni pentru care sursele de venit s-au împuținat sa li se permită să lucreze terenurile din propriile gospodării pentru a avea șansa la surse suplimentare de subzistență în viitor. Evident, cu respectarea măsurilor de izolare și distanțare socială (deplasare cu mașina personală, munca exclusiv împreună cu membrii familiei cu care locuiesc etc). Izolarea și distanțarea socială are multiple fațete și poate fi realizată inclusiv dacă oamenii se află în mișcare. Părerea mea este că membrii grupului de comunicare strategică nu ar trebui să piardă din vedere faptul că un alt mare “gânditor strategic” al vieții noastre de zi cu zi a sfârșit foarte prost după ce ne-a înfometat sistematic pentru a plăti o datorie externă a cărei plată nu era, în fapt, o urgență. Interpretările legislației trebuie făcute în interesul oamenilor, nu pentru satisfacerea așteptărilor compulsiv-obsesive al unui grup de “specialiști” în… nimic.

Problema principală a comunicărilor grupului strategic este că ele fiind pe lângă lege, incită la aplicarea ei strâmbă de către agenții constatatori din stradă. Avem un număr indecent de mare de amenzi si foarte probabil că o să avem un număr și mai mare de procese pentru anularea lor. Nu știm cine va răspunde, pentru că bag mâna în foc că în grupul respectiv nu este nimeni care să se priceapă măcar un pic la noțiuni de drept.

PS: alte definiții ale activității agricole:

Regulamentul 1307/2013 art.4, aln. c:
(i)
producția, creșterea sau cultivarea de produse agricole, inclusiv recoltarea, mulgerea, reproducerea animalelor și deținerea acestora în scopuri agricole,
 (ii)
menținerea unei suprafețe agricole într-o stare care o face adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare, fără nicio acțiune pregătitoare care depășește cadrul metodelor și al utilajelor agricole uzuale, pe baza criteriilor definite de statele membre în cadrul stabilit de Comisie, sau
 (iii)
efectuarea unei activități minime definite de către statele membre, pe suprafețele agricole menținute în mod natural într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare

OUG 3/2015 modificata prin OUG 4/2018:

Art 1 (2) În sensul alin. (1) lit. f) expresia „activitate agricolă” înseamnă, după caz: a) producţia, creşterea sau cultivarea de produse agricole, inclusiv recoltarea, mulgerea, reproducerea animalelor şi deţinerea acestora în scopuri agricole; b) menţinerea unei suprafeţe agricole într-o stare care o face adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare, fără nicio acţiune pregătitoare care depăşeşte cadrul metodelor şi al utilajelor agricole uzuale, cu respectarea normelor de ecocondiţionalitate; sau c) efectuarea unei activităţi minime pe suprafeţele agricole, menţinute în mod obişnuit într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare, prin îndepărtarea vegetaţiei prin lucrări de cosit sau discuit ori prin erbicidare cel puţin o dată pe an pe terenul arabil; d) efectuarea unei activităţi minime pe suprafeţele agricole, menţinute în mod obişnuit într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare, prin păşunat, cu asigurarea unei încărcături minime de 0,3 UVM/ha cu animalele pe care fermierul le exploatează sau un cosit anual pe pajiştile permanente, potrivit prevederilor legislaţiei specifice în domeniul pajiştilor. În cazul pajiştilor permanente situate la altitudini de peste 1.800 m, menţinute în mod natural într-o stare adecvată pentru păşunat, activitatea minimă constă în păşunat, cu asigurarea unei încărcături minime de 0,3 UVM/ha, cu animalele pe care le exploatează. Pe suprafeţele de pajişti permanente care fac obiectul angajamentelor multianuale aflate în derulare în cadrul măsurii 214 „Plăţi de agro-mediu” din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, activitatea minimă constă în păşunat cu asigurarea unei încărcături de cel puţin 0,3 UVM/ha cu animalele pe care le exploatează sau un cosit anual; e) efectuarea unei activităţi minime pe suprafeţele agricole, menţinute în mod obişnuit într-o stare adecvată pentru păşunat sau pentru cultivare, prin realizarea a cel puţin o tăiere anuală de 6 întreţinere şi, respectiv, cel puţin o cosire anuală a ierburilor dintre rânduri sau o lucrare anuală de întreţinere a solului, în cazul viilor şi livezilor” (OUG 3/2015 modificata prin OUG 4/2018)