Un nou studiu de mântuială despre făina de grâu de la Asociația Pro Consumatori

Din păcate, în jurul așa ziselor asociații de protecție a consumatorilor din România s-a adunat o faună de inși fără nici un fel de competențe tehnice sau științifice, rupți de orice fel de legătură cu realitățile din domeniu, indivizi îndrăgostiți doar de propria persoană și a căror prestație se limitează doar la a cita papagalicește din standarde, fără să înțeleagă absolut nimic din modul în care este formulat un anumit produs sau chiar interesul real al consumatorilor în relație cu acesta. Acum câțiva ani se ajunsese până acolo încât o asociație de protecție a consumatorilor își luase o denumire pompoasă a cărei abreviere era identică cu cea a autorității guvernamentale care se ocupă cu protecția consumatorilor (cu alte cuvinte oamenii operau în mod intenționat prin acea abreviere exact într-o zonă de confuzie, procedând identic cu producătorii care manipulează în mod voit lista de ingrediente pentru a masca natura de aditiv a unor ingrediente, producători pe care asociația respectivă avea pretenția că urmează să-i demaște).

Trecem cu toții printr-o perioada în care făina de grâu este vedeta bucătariei așa că Asociatia Pro Consumatori a hotărât să facă o analiză a E-urilor din făina de grâu disponibilă pe piața românească. Rezultatul studiului (preluat de site-urile unor organizatii de presă) a fost anunțat sec: „trei mărci de făină conțin aditivi alimentari!” Nu ni se spune că „trei mărci din 10 sau trei mărci din trei” conțin aditivi alimentari, ci doar că trei mărci de făină sunt potențial periculoase și ar trebui să ne uităm cu atenție pe rafturi pentru a le identifica și evita. Aici suntem nevoiți să facem o primă observație la studiul cu pricina și ne cerem scuze ca trebuie să o facem tocmai la adresa unui așa zis cadru universitar dintr-o instituție în care functionează o facultate de marketing: producătorii de făină nu vând mărci, ci produse. Produsul trebuie identificat prin denumirea lui specifică și abia apoi asociat marcii din care face parte. Deci, rigoarea științifică ar fi trebuit să-l facă pe distinsul cadru didactic să producă un titlu al cercetării de tipul „trei produse de morărit aparținând la trei mărci conțin aditivi”, nicidecum „trei mărci conțin aditivi”

Problema apare în momentul în care constatăm cu uimire că aditivii alimentari invocați sunt: acidul ascorbic, bicarbonat de sodiu, pirofosfat acid de sodiu. Exceptând acidul ascorbic, adică banala vitamină C, care este o substanță ubicuă atât în lumea vie cât și în toate produsele alimentare sau suplimentele nutritive, ceielalți doi aditivi invocați sunt agenți de afânare care fac foarte probabil parte din produse destinate obtinerii de preparate fară drojdie. Ele reprezintă exact banalul praf de copt pe care orice gospodina îl pune în bucatarie peste făină atunci când face un chec. Probabil că unii morari au vrut să creeze produse care să ajute gospodina să nu-și mai bată capul cu acest ingredient. La marca Băneasa făina respectivă chiar se numește „făina care crește singură” și chiar eu însumi, pe vremea când lucram la Loulis SA (actualul Titan), aveam un produs care se numea Farin UP și care era exclusiv destinat obtinerii de chec (comercializat sub același slogan pe care-l folosește Baneasa acum si care conținea exact substantele amintite mai sus). Prin urmare, în acest caz nu este vorba de utilizarea unor aditivi într-un loc în care aceștia nu ar trebui să existe, ci pur si simplu despre un produs care nu și-ar putea atinge scopul clamat în absența acelor aditivi. Specialiștii de la Asociatia Pro Consumatori sunt într-o gravă eroare și fac un deserviciu imens adevărului, producătorului și consumatorului tratând de-a valma această problemă.

Comunicatul Asociației este plin de exprimari inadecvate și de forțări tehnice care arată, de fapt, o slabă stăpânire a problemei: ce vrea să insemne afirmația : „Calitatea făinii de grâu este în funcţie de natura şi varietatea boabelor?”. Natura boabelor fainii de grâu este chiar grâul, iar sintagma „varietatea boabelor” este de o lejeritate siderantă: se referă oare la faptul că unele sunt mai mici, altele mai mari, unele mai alungite, altele mai rotunde, unele au șănțulețul mai proeminent, unele sunt roscate, altele mai gălbui, unele mai sticloase, altele mai fainoase? Ce vrea să însemne varietatea boabelor domnule om de știință?

Nici nu vreau să ma chinui să recenzez genul ăsta de afirmație care reduce „însușirile de panificare” la un simplu „indice”: „Indicii de calitate principali ai făinii sunt: culoarea, mirosul, prospețimea, gustul, umiditatea, conținutul mineral, aciditatea, granulozitatea, conținutul de gluten, însușirile de panificație”.

Corolarul tuturor afirmațiilor vine la finalul comunicatului: „Din păcate, consumatorii români preferă făina albă tip trei nule, comportament identic cu cel practicat în cazul pâinii albe, fără a realiza că în felul acesta consumă produse mai puțin bogate în vitamine (A,  B1, B2 și PP) și substanțe minerale (potasiu, mangan, calciu, sodiu, fier) atât de necesare organismului, substanțe care se regăsesc numai în făina dietetică sau integrală obținută din măcinișul total al bobului de grâu.” conf. univ. dr. Costel Stanciu, președinte APC

Afirmația este complet falsă: continutul de substanțe minerale si vitamine scade odată cu gradul de extracție, dar el nu ajunge niciodată la zero în raport cu făina integrală. Făina albă de grâu furnizează vitamine și minerale, este adevărat, în proportii semnificativ mai mici decât făina integrală, asa cum se poate observa pe graficul de mai jos:

Poate că nu le-ar strica domnilor de la asociația Pro Consumatori câteva studii legate de diete și nutriție. Făina de grâu și produsele obținute din ea reprezintă doar o mică parte a dietei noastre. În mod normal ea este suficient de variată, în sensul că include sursele clasice de vitamine și substanțe minerale, adică legumele și fructele, respectiv produse de origine animală pentru aportul de proteine, vitamine liposolubile și aminoacizi esențiali. Prin urmare, ce relevanță are aportul de vitamine sau substanțe minerale din făina de grâu la nivelul întregii diete? Vă spun eu: una nesemnificativă! Folosirea de făina tip 650 sau 000 în loc de făina integrala pentru cantitatea de pâine pe care o consumăm zilnic are un efect neglijabil la nivelul fluxului zilnic de substanțe minerale și vitamine pe care-l achizitionăm din hrană. Alta este problema, dar domnii nu amintesc acest lucru în studiu: cantitatea de fibre din diete, fibre care chiar au efecte spectaculoase asupra mentinerii sănătății pe termen lung. Făina OOO are un conținut extrem de scăzut de fibre în raport cu făina integrală și acesta este motivul pentru care ea este folosită de industrie la obținerea unor preparate care se consumă în cantităti mici și nu constituie în nici un caz baza dietei axate pe pâine (dulciuri de toate felurile de la foietaje la cozonaci).

Dureros este că aceste așa zise „asociații” participă în mod activ la consumul de resurse publice accesând fonduri pentru cercetare, realizarea de studii sau pentru implementarea unor proiecte, deși nivelul de competență al membrilor ei pe aceste domenii nu-l depașește pe cel al unui student mediocru de la o facultate de profil. Luați ca exemplu doar nivelul de exprimare folosit și citarea papagalicească a unor standarde și metode de laborator. Pentru următoarea exprimare, personal, l-aș fi picat pe studentul care mi-ar fi făcut această descriere a determinării cenușii:

„Pentru determinarea conținutului de substanțe minerale proba de făină se calcinează în cuptor la 650 grade Celsius până la completa dispariție a cărbunelui și se cântărește cenușa rămasă, iar masa ei se raportează procentual la masa inițială a probei”

Pe bune? Carbunele este o rocă sedimentară, cum ajunge făina să conțină așa ceva? Cum poate ajunge un chimist să desemneze prin carbune materia organică necalcinată complet dintr-un produs? Și mai ales, masa reziduului mineral rămas în creuzet sau a cenușii, nu se raportează la masa inițială a probei, ci la substanța uscată a acesteia, adică analiza trebuie să țină cont de cantitatea de apă existentă initial în probă.

Opinia mea este că acest studiu ar trebui retras. El nu servește cu absolut nimic nevoilor consumatorului pe care, în realitate, îl dezinformează. Singurul său obiectiv a fost doar să ne arate că această asociație de protecție a consumatorilor există și să-i mai adauge vreo 2 -3 puncte domnului conferentiar la grila de punctaj pentru îndeplinirea criteriilor academice pentru promovarea pe pozitia de profesor. Poziție din care va ataca probabil un secretariat de stat, o presedentie a unei comisii de experti, poate chiar șefia unei agenții guvernamentale, cine știe? Sic transit gloria mundi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: