Cronica unei manipulări eșuate: un an de la studiul patronat de Universitatea din București despre posibilitatea de a lua Covid din pâine.

Am fost tentat să denumesc aceast articol: rătăciri topologice românești sau cum s-a adunat elita știintifică românească să dovedească lumii că ceva cunoscut de dinainte ca fiind mai mare nu poate trece prin ceva cunoscut de dinainte ca fiind mai mic. Faptele descrise aici au un oarecare umor involuntar fiind scrise parcă pentru un episod al emisiunii Știința Prostiei de la National Geografic. În realitate, arată cât de slabă din punct de vedere etic și professional este cee ce denumim generic elita științifică a României și cât de ușor poate să fie coruptă ea de interesele economice particulare ale marilor producători din piață.

Faptele

În a doua parte a lunii septembrie 2020 presa românească se umplea cu tot felul de titluri legate de posibilitatea ca Sars Cov 2 să se transmită prin pâinea proaspătă:

Studiu făcut de Universitatea din București: pâinea neambalată poate fi contaminată cu Covid – 19.

Un studiu al Universității din București contrazice parțial OMS. Ce spune ANPC despre transmiterea SARS COV 2 prin alimente .

 Atenție! Pâinea poate fi contaminată cu COVID-19! Ce fel de produse să cumperi pentru a fi în siguranță.

Cât timp rămâne viabil noul coronavirus pe pâine, alte alimente și pe diferite suprafețe – studiu al Universității București .

 STUDIU Coronavirusul rămâne pe pâinea neambalată chiar și trei ore.

Virusul SARS-CoV-2 rezistă pe pâine, arată un studiu realizat de cercetătorii Universității București. Coronavirusul poate rămâne ore bune pe pâinea care se vinde neambalată, arată un studiu realizat de cercetătorii Universității București .

 Covid-19 rezistă pe pâine, spun cercetătorii Universității București .

 Pâinea neambalată, o posibilă sursă de transmitere a virusului COVID-19. Specialiștii în siguranță alimentară cer măsuri suplimentare de protecție!

Am selectat doar câteva dintre sutele de titluri de acest gen care au umplut fluxurile de știri și paginile de internet în acele zile. La baza acestor titluri alarmiste stătea un comunicat de presă al unei entități a Universității din București, mai precis Centrul 3NANOSAE. Obiectivele științifice al acestui Centru, constituit la nivelul Facultății de Fizică, nu au nimic de-a face cu pâinea, industria alimentară sau medicina ele căutând: “convergența: fizică-chimie-biologie-inginerie, toate împreună pentru eco-tehnologii, mediu, viață sănătoasă, economisire de energie”, respectiv “micro și nano în industriile convenționale”. 

Este evident că datorită dimensiunilor extrem de reduse virusurile sunt de fapt nanoparticule naturale și probabil că acesta este și pretextul pentru care SARS Cov 2 a intrat în atentia acestui centru. Totuși, virusul nu este o nanoparticulă oarecare, iar virusologia nu e nano-tehnologie, în sensul că implică cunoștiințe specifice care nu sunt la îndemâna unui fizician, a unui chimist sau a unui profesor de termodinamică sau motoare termice. Cu alte cuvinte, legătura între cercetările tipice pentru un astfel de centru și virusologie este  exact cea dintre naniți și inaniție.

Modul în care specialiștii acestei structuri universitare au procedat în ceea ce privește comunicarea experimentelor și a rezultatelor legate de posibilitatea ca pâinea proaspată să poată infecta cu SARS Cov 2 consumatorii este extrem de controversat, atât din perspectiva eticii academice, a bunelor practici de comunicare științifică, cât și din perspectiva modului în care și-au conceput și realizat studiul. Ceea ce suștin că au testat ei nu poate justifica în nici un caz titlurile din presă. De unde și până unde, dintre toate suprafețele posibile de contaminare din jurul nostru, specialiștii respectivi s-au oprit tocmai asupra pâinii proaspete și a pâinii ambalate? Cum s-au trezit universitarii noștri să realizeze un studiu care încerca să creeze un cadru științific pentru o reclamă tv interzisă cu câteva luni în urmă tocmai din pricina faptului că-i lipsea acest cadru? Acestea sunt întrebări perfect justificate și pe care respectarea bunelor practici de publicare științifică le-ar fi evitat.

Autorii au preferat să se arunce cu pretinse rezultate de cercetare direct într-o conferință de presă,  care a avut loc pe 25 septembrie 2020 ora 11:00 la Hotelul JW Marriott (sala A). Invitația transmisă presei a utilizat infrastructura de comunicare a Universității București, așa cum dovedește un comunicat de presă publicat pe site-ul acestei instituții. De asemenea, conferința de presă a fost transmisă și a rămas înregistrată pe canalul de You Tube a Universității. Comunicatul de presă respectiv conținea deja rezultatele studiului și emitea câteva concluzii clare vizibile chiar din titlu:

“Produsele ambalate, „imune” la SarsCoV-2: virusul nu penetrează ambalajul, arată rezultatele unui studiu coordonat de Centrul 3NANOSAE din cadrul UB

În cazul în care o persoană contaminată sau infectată cu SarsCoV-2 atinge un produs ambalat, virusul nu penetrează ambalajul, arată rezultatele Studiului privind riscurile și căile de transmitere și contaminare cu virusul SARS-CoV 2 prin intermediul unor produse de panificație preambalate și formularea unor propuneri de soluții, măsuri și tehnologii noi și emergente pentru prevenirea transmiterii virusului în comunități.

Realizat de un colectiv interdisciplinar de cercetători coordonat de Centrul 3NANOSAE din cadrul Universității din București, studiul și-a propus să determine persistența și riscul de transmitere a virusului SarsCoV-2, agentul COVID-19, prin intermediul suprafețelor de polietilenă/polipropilenă utilizate la ambalarea produselor de panificație. De asemenea, rezultatele studiului vor putea conduce la identificarea unor soluții virucide pentru decontaminarea ambalajelor și produselor preambalate, în vederea inactivării virusurilor transmise de la persoane contaminate, precum și la formularea unor propuneri de măsuri pentru evitarea contaminării pe întreg ciclul de viață al produselor de panificație.

Colectivul de cercetare a fost coordonat de prof. univ. dr. fiz. Ioan Stamatin, directorul Centrului 3NANOSAE, și reunește specialiști de la Universitatea din București (CSI Cornelia Nichita, prof. univ. dr. ing. Eden Mamut), de la Institutul de Virusologie „Ștefan S. Nicolau” (CS I Carmen Diaconu și CS I Coralia Bleotu) și de la Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. dr. Matei Balș” (Dr. Liliana Preoțescu).

În prima etapă de cercetare au fost colectate secreții de tract respirator superior de la  pacienți spitalizați la Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. dr. Matei Balș”, confirmați pozitiv pentru infecția cu SarsCoV-2, care au fost utilizate pentru pregătirea suspensiilor cu care au fost contaminate materialele folosite la ambalarea produselor de panificație. Pentru detecția ARN viral, testele RT-PCR cu kituri omologate pentru genele N, E, S, RdRP au fost efectuate la Institutul de Virusologie „Ștefan S. Nicolau”.

În pasul următor, la Universitatea din București au fost efectuate evaluări detaliate în scopul selectării materialelor utilizate în testările ulterioare, folosind metode avansate de microscopie (microscopia de forțe atomice și electronică de înaltă rezoluție). După punerea în contact a foliilor de ambalaj cu proba biologică, deși a fost decelată prezența virusului pe fața externă a pungii de ambalaj la toate intervalele de timp testate, nu s-a evidențiat prezența virusului pe fața internă a acestuia. Pe de altă parte, după punerea în contact a suspensiilor cu încărcătură virală direct cu eșantioanele de probe de pâine, a fost decelată prezența virusului pe eșantioanele de probe de pâine la toate intervalele de timp testate. În concluzie, după ambalare în folie de plastic (fără perforații), produsele de pâine nu mai sunt expuse riscului contaminării.

Reprezentanții mass-media interesați de subiectul Studiului privind riscurile și căile de transmitere și contaminare cu virusul SARS-CoV 2 prin intermediul unor produse de panificație preambalate și formularea unor propuneri de soluții, măsuri și tehnologii noi și emergente pentru prevenirea transmiterii virusului în comunități sunt așteptați să participe vineri, 25 septembrie 2020,  la Hotelul JW Marriott (sala A) începând cu ora 11:00, la un eveniment în cadrul căruia membrii echipei de cercetare vor oferi informații detaliate cu privire la proiect și la rezultatele obținute și vor răspunde întrebărilor adresate.”

Conferința de presă  care a urmat nu a adus nici un fel de lămuriri suplimentare față de comunicat, în sensul că referirile la metodologia utilizată au fost laconice, departe de rigoarea necesară efectuării unei recenzii ștințifice asupra studiului respectiv și a concluziilor derivate din el. În absența acestor informații elementare despre cum au testat efectiv oamenii de știință modul în care virusul supraviețuiește pe pâine sau pe ambalaj replicarea independentă a testărilor respective și implicit confirmarea rezultatelor obtinute de aceștia este imposibilă. Studiul nu îndeplinește, practic, pretenția de a fi „științific”.

Utilizarea conferințelor sau comunicatelor de presă pentru a anunța „descoperiri științifice” este considerată în lumea științifică o practică lipsită de etică deoarece în acest fel se evită evaluarea inter pares a cercetărilor respective. Cutuma presupune ca atunci când publici ceva să o faci într-o publicație care să dispună de recenzori în domeniul respectiv. Aceștia evaluează obiectivele studiului, materialele și metodele folosite, rezultatele obținute și modul în care sunt ele interpretate. Aceștia compară rezultatele obținute cu cunoștiințele disponibile în literatura de specialitate și confirmă dacă articolul respectiv poate sau nu să fie publicat. Este un fel de cenzură profesională, o opinie a breslei respective, dar este singurul mod obiectiv prin care se poate menține controlul asupra calității materialelor științifice publicate în lume. Majoritatea revistelor științifice au reguli clare cu privire la felul în care sunt realizate recenziile și la modul în care sunt selectați recenzorii. Evaluarea inter pares este esențială cu atât mai mult cu cât știința modernă trece printr-o adevărată criză a replicării studiilor: pur si simplu se constată că mare parte dintre experimentele publicate nu conțin suficiente informații care să le permită să fie reproduse întocmai sau mai rău, odată reproduse nu reproduc și rezultatele clamate de autorii inițiali.

Conferințele de presă evită această practică de control și au stat de cele mai multe ori la baza anunțării unor descoperiri științifice care au fost ulterior infirmate. Cele mai multe teorii ale conspirației fundamentate pe elemente pseudoștiințifice au plecat din astfel de conferințe de presă. Exemplare, au rămas în memoria recentă:

–              conferința de presă din 1989 a chimiștilor Stanley Pons și Martin Fleischmann  în care au susținut că au realizat cu succes fuziunea la rece;

–              conferința de presă din 1998, în care Andrew Wakefield a anuntat că vaccinul ROR (rujeolă, oreion, rubeolă)  provoacă autism (și care stă la baza întregii argumentații antivacciniste de azi);

–              conferința din 2002, a companiei Clonaid prin care anunța că a reușit cu succes clonarea umană;

–              conferința de presă din 14 iulie 2005 în care Fundația Europeană de Oncologie și Științe ale Mediului Ramazzini care anunța ca aspartamul este cancerigen;

–              conferința de presă din septembrie 2012, în care Gilles-Éric Séralini, un cercetător specializat în biologie moleculară, a arătat că alimentele modificate genetic au cauzat cancere teribile la șobolanii hrăniți timp de doi ani cu acestea.

Toate aceste conferințe de presă au fundamentat cele mai toxice teorii ale consiprației legate de vaccinuri, alimente sau transparența statelor cu privire la stadiul cunoașterii științifice în anumite domenii cheie. Lucrurile clamate de acești autori au fost contrazise vehement de întreaga comunitate științifică în momentul în care modul în care aceștia si-au obținut rezultatele a devenit public. Poate că întelegeți acum de ce conferintele de presă care anunță descoperiri știintifice formidabile au o reputatie atât de proastă în lumea academică. Dintre spețele prezentate mai sus, cazul Serallini seamană cel mai mult cu situația studiului universitarilor noștri despre pâine, deoarece împartășește cu aceasta ceea ce Declan Butler denumea „o ofensivă mass media strâns orchestrată” . De fapt, împărtășește cu cazul Serallini și erorile de proiectare, implementare, interpretare a rezultatelor așa cum vom arăta în continuare.  Ascunde chiar și un conflict de interese care ar fi trebuit reflectat la nivelul comunicării publice.

Ideea studiului le-a venit universitarilor noștri, conform propriilor declaratii de pe site-ul Ziare.com în luna martie, atunci când s-a declarat starea de urgență . Probabil că nu are nici o legatură cu faptul că tocmai în luna martie rula la televizor reclama unui producător despre posibilitatea de a te contamina cu virusuri din pâine. Amfitrionul studiului respectiv, fost coleg de facultate cu patronul acelui producător, descrie chiar și modul în care acesta a fost proiectat: “Studiul a inceput in luna iulie, au fost cateva aspecte de pregatire, preliminare, ulterior au fost pregatite toate aceste tipuri de probe si, din luna august, au inceput sa fie prelevate probele si realizate testele”. Practic, mărețul studiu despre pâinea ambalată s-a desfășurat în plină vacanță de vară și a cuprins o etapă experimentală care a durat o lună și un pic, pentru că în septembrie era deja gata conferința de presă. Pe bune? Toți studenții pe care am avut placerea să-i coordonez atunci când și-au pregătit lucrările de diploma în laboratoarele pe care le-am condus au muncit de cel putin trei ori mai mult și nu au avut pretenția să facă o conferință de presă dupa aceea!

Dar ce au testat efectiv cercetorii de la Universitatea din București, care e algoritmul pe care l-au folosit pentru măreața lor operă? Din declarațiile lor putem discerne următorii pași:

Ce si-au propus:

–              „să determine persistența și riscul de transmitere a virusului SarsCoV-2, agentul COVID-19, prin intermediul suprafețelor de polietilenă/polipropilenă utilizate la ambalarea produselor de panificație”

Cum au ales să-și atingă obiectivul (modul de lucru):

–              Colectarea de secreții din tractul respirator al pacientilor bolnavi de Covid 19;

–              Prepararea unor suspensii din aceste probe;

–              Contaminarea suprafețelor ambalajelor folosite la ambalarea produselor de panificație cu aceste suspensii;

–              Contaminarea suprafetei produselor de panificație vândute ca atare;

Ce au măsurat efectiv:

–              Prezența virusului dupa contaminare pe suprafetele respective folosind „metode avansate de microscopie (microscopia de forțe atomice și electronică)”

             Ce concluzie au tras:

–              „După punerea în contact a foliilor de ambalaj cu proba biologică, deși a fost decelată prezența virusului pe fața externă a pungii de ambalaj la toate intervalele de timp testate, nu s-a evidențiat prezența virusului pe fața internă a acestuia. Pe de altă parte, după punerea în contact a suspensiilor cu încărcătură virală direct cu eșantioanele de probe de pâine, a fost decelată prezența virusului pe eșantioanele de probe de pâine la toate intervalele de timp testate. În concluzie, după ambalare în folie de plastic (fără perforații), produsele de pâine nu mai sunt expuse riscului contaminării

Observați că în concluzie a fost inserată o afirmație care nu are legătură cu obiectivul fixat initial, adica acela “de determinare a persistenței și riscului de transmitere”, și anume că ambalajele testate sunt impermeabile pentru coronavirus. În realitate, e o afirmație tautologică pentru care nu trebuiau făcute teste deoarece permeabilitatea polietilenei si polipropilenei la diverse substanțe, în diverse condiții de temperatură și umiditate este bine cunoscută. De exemplu, aceste ambalaje pot fi permeabile pentru diverse gaze, așa cum este oxigenul, dar mecanismele prin care se realizează acest lucru implică procese de difuzie. Aceasta înseamnă că gazul respectiv se dizolvă în matricea polimerică a ambalajului,  difuzează prin acesta condus de un gradient de concentrație și se evaporă de pe cealaltă suprafață. Difuzia, depinde pe de o parte de mărimea, forma și polaritatea moleculei penetrante, iar pe de alta de cristalinitatea, gradul de reticulare și mișcarea segmentului lanțului polimeric al matricei ambalajului . Molecula de oxigen are dimensiunea de 0,152 nm, iar particula de SARS Cov 2 măsoară, conform diverselor raportări, între 50 și 140 nm . Dacă mergem pe o dimensiune medie a particulei virale de 90 nm, de aproape 600 de ori mai mare decât banala moleculă de oxigen, cea care poate penetra ambalajul, înseamnă că cercetătorii noștri au vrut să testeze dacă totuși poți băga o minge de tenis de câmp prin gămalia unui ac. Și au fost atât de mândri când nu le-a ieșit că au și organizat o conferință de presă pentru asta. Nanomamutism, dragii mei!

Este evident din punctul meu de vedere că așa zisa testare a persistenței și riscului de transmitere a virusului a fost un simplu pretext pentru o ofensivă media dedicată obligativității ambalării pâinii. Altfel, nu-mi explic celelate incoerențe semnificative din munca autorilor:

–              este suficient să testezi un singur ambalaj de pâine din piață pentru a trage o concluzie științifică? În piață sunt zeci de producători de ambalaje pentru panificație cu zeci de furnizori diferiți fiecare, ba mai mult, pot apărea diferențe semnificative de calitate pentru același ambalaj, de la același producator de la lot la lot. Evident că o singură testare a unui ambalaj oarecare nu-ți poate permite să extrapolezi pentru toată piața nici macar că “după ambalare în folie de plastic (fără perforații), produsele de pâine nu mai sunt expuse riscului contaminării”.  Genul acesta de situatie este documentată într-un articol despre modul în care polipropilena utilizată la fabricarea tuburilor Eppendorf poate interfera cu numarătoarea bacteriofagilor (virusuri care atacă bacterii) dintr-o suspensie. Pur si simplu, o mare parte a acestor virusuri poate rămâne adsorbită pe suprafața materialului, determinând o falsă scădere a concentrației acestora din suspensie. Autorii respectivului studiu au arătat că existau variații semnificative între calitatea polipropilenei din care erau confecționate tuburile Eppendorf atât de la un furnizor la altul, cât și între loturi diferite provenite de la același furnizor. Acest aspect introducea o sursă semnificativă de erori în determinările științifice în care acele tuburi erau folosite . Dacă în cazul tuburilor Eppendorf care reprezintă unul dintre cele mai standardizate obiecte din lume, provenit de pe linii de producție cu sisteme bine puse la punct de management și control al calității astfel de erori sunt posibile, vă imaginați ce se întâmplă în cazul unor ambalaje polimerice atât de comune cum sunt cele folosite la fabricarea pâinii.

–              cum au infectat cercetătorii români suprafețele respective? Ce suspensii  virale au folosit? Aceasta este o întrebare perfect justificată deoarece tusea și strănutul produc aerosoli care nu sunt formați doar din virus și apă. Prin urmare, infectarea acelor suprafețe trebuia făcută cu un model apropiat fluidelor corporale incriminate pentru provocarea infectiei. Există studii care sugerează că proteinele din aceste sisteme îmbunatățesc șansele de supraviețuire ale virusului pe diverse suprafețe. Pe de altă parte, fluidele respiratorii ale corpului sunt medii complexe, incluzând nu numai proteine, ci și enzime și mucine care pot avea un efect negativ asupra capacității virusului de a se transmite de pe suprafețe . Evident, lipsa informațiilor despre metode și substanțele utilizate face imposibilă evaluarea modului în care cercetătorii noștri au simulat infectarea acestor suprafețe, desi aceștia au pretentia să luăm rezultatele clamate de ei drept bune.

–              cum au tratat ei, de fapt persistența virusului pe ambalajele de plastic, știind că materialele plastice sunt descrise în literatură ca fiind suprafețele cu cele mai lungi durate de supraviețuire a virusului? Chiar conferă ambalarea pâinii un avantaj în acest context?

Se pare că suprafața de pe care virusul se inactivează cel mai repede este hârtia. Acest lucru s-ar datora structurii poroase a acesteia capabile să rețină apa și să deshidrateze mediul adiacent particulei virale. În schimb, conform studiilor efectuate de He și colab., pe plastic sau sticlă picăturile condensate din respirația umană se micșorează mai întâi rapid pâna când ajung la dimensiuni de câțiva micrometri. La aceste dimensiuni picăturile respective pot rezista fără modificări semnificative peste 24 de ore protejând particulele virale de o eventuală deshidratare, deci menținându-le viabilitatea .

Suprafața pâinii nu este netedă, iar crusta acesteia deși pare compactă are o porozitate care este implicată în reglarea mobilității apei de la suprafața produsului și aceasta poate fi explicația pentru persistența mai redusă a virusului pe pâinea proaspătă decât pe plastic. Între suprafața materialelor plastice și suprafața produselor de panificație există suficiente diferențe semnificative la nivelul a zeci de parametri cu potențial descriptiv, iar acest lucru ar fi trebuit să fie suficient pentru echipa de cercetare pentru a evita o abordare atât de lejeră a modului în care virusul se poate transmite de pe cele două suprafețe.

Pentru ca o opinie să fie considerată științifică ea trebuie să fie falsificabilă,  adică trebuie să existe posibilitatea ca ea să poată fi infirmată ulterior. Conceptul a fost introdus de filozoful Karl Popper în lucrarea sa, Logica cercetării. Practic, știința face afirmații care pot fi testate, validate și infirmate, în timp ce pseudoștiința face exclusiv afirmații care din diverse motive nu pot fi infirmate. În cazul de față cercetătorii au făcut teste (problematice din punct de vedere metodologic) legate de persistența virusului pe două suprafețe, dar au tras concluzii legate de riscul de transmitere al acestuia de pe acele suprafețe. Practic, afirmațiile despre existența unui risc de transmitere mai ridicat al virusului de pe pâinea proaspătă decât de pe pâinea ambalată este pseudoștiințifică, deoarece nu a fost testată sau validată la nivelul experimentului respectiv.

Sars Cov 2 este un virus respirator și nu există dovezi că ar putea fi infecțios în urma consumului de alimente potențial contaminate. La data scrierii acestui material, septembrie 2021, calea principală și cea mai bine evaluată din punct de vedere științific de transmitere a virusului era cea prin contact direct sau indirect cu persoanele infectate prin intermediul secrețiilor de tipul salivei sau fluidelor respiratorii care sunt expulzate atunci când o persoană infectată tușește, vorbește, cântă sau strănută ; Toate celelalte ipoteze, așa cum este cea care implică transmiterea prin aerosoli sau fomite (suprafețe contaminate) erau considerate probabile, dar lipsite de dovezi științifice semnificative.

Este uluitor cum cercetători cu experiență care au fără îndoială la îndemână logica analizei statistice nu au reușit să încropească un experiment care să fie capabil să testeze ipoteze logice corecte, precum: există o diferență semnificativă între persistența virusului pe pâinea proaspătă și persistența virusului pe pâinea ambalată? Acest test ar fi implicat însă repetiții de contaminări pe repetitii de ambalaje si repetitii de produse alimentare, adică zeci, daca nu sute de experimentări. Cu certitudine, oamenii nu ar fi fost capabili să furnizeze în timp util studiul necesar către beneficiariul economic real, iar  lumea pseudoștiinței universale ar fi fost mai săracă cu o conferință de presă.

Ceea ce este clar, studiul respectiv nu a utilizat instrumente care să permită evaluarea viabilității virusului pe cele două suprafețe. O simplă poză la microscopul electronic nu este suficientă pentru a confirma caracterul infecțios al acestuia și capacitatea virusului de a se transmite de pe cele două suprafețe, așa cum nici o simplă poză cu un cetatean tuciuriu lipit de BMW-ul său nu este suficientă pentru a dovedi potețialul agresiv al acestuia.

Dovada cea mai elocventă a intenției de manipulare a opiniei publice cu informații pseudoștiințifice este faptul că la un an de la conferința de presă studiul respectiv nu este încă publicat. Aici nu știm care este cauza: fie autorii, conștienți de calitatea acestuia, nu au avut niciodată intenția să-l publice, fie acesta, pur și simplu, nu a trecut de o potențială evaluare inter pares în forma în care aceștia l-au transmis.

Cu studiul în proțap la autorități

Pentru că era păcat ca munca de-o vară a elitei universitare românești să nu fie valorificată rapid, studiul a fost transmis către Autoritatea Natională pentru Protecția Consumatorilor care a scris repede un proiect de ordin prin care pâinea urma să fie vândută exclusiv ambalată sau prin vânzare asistată. Proiectul de ordin a fost dezbătut într-o ședință, pe 14 octombrie 2020, la care beneficiarul economic al năzbâtiilor universitare și-a trimis doi avocați și câțiva interpuși (fostul și viitorul președinte a Asociației Prețuiește Calitatea, un jurnalist de la Ziare.com, un jurnalist de la Bursa și un reprezentant al unei alte asociații de protecție a consumatorilor). Această supra-reprezentare a principalului beneficiar reprezintă fără îndoială o asumare inconștientă a propriilor acțiuni. Oamenii știau că veriga slabă a tuturor instituțiilor cu capacitate de reglementare a pieții este tocmai ANPC-ul și au insitat acolo cu tot ce au avut la momentul respectiv. Procesul Verbal al ședinței consemnează falia dintre reprezentanții mediului de afaceri si beneficiarul real împreună cu anexele sale, cele două asociații de consumatori.

Memorabilă rămâne intervenția Grațielei Denisa Iordache (președinta de la acea vreme a Asociatiei Prețuiește Calitatea și doctorand al Academiei Române) în care definește noțiunea de științific, ca răspuns la criticile aduse studiului de la Universitatea București: “un studiu este științific în momentul în care este elaborat de o instituție recunoscută”. Practic, sofismul arhicunoscut denumit apel la autoritate, prima capcană logică pe care un om de știință învață să o evite, stă, din punctul de vedere al unui doctorand al Academiei Române, la baza discriminării științei de orice altceva. În realitate, lucrurile nici măcar nu stăteau așa: studiul respectiv a fost elaborat de niște persoane care au cărat numele Universității București într-un demers personal, iar Amfitrionul studiului nici măcar nu este angajat al acestei instituții. Doamna Iordache are deci scuza că nu știa ce înseamnă știința la momentul în care a dat drumul pe posturile TV la reclame bazate pe acest studiu. În schimb, oamenii de știință implicați nu au această scuză și este regretabil că nici un coleg de-al lor nu i-a adus până acum în fața unei comisii de etică.

ANSVSA reprezentată prin Monica Neagu la sedința respectivă a punctat, de departe, cel mai bine situația: “Atunci când elaborăm legislație în domeniul alimentelor cred că trebuie să ținem cont de anumite principia, reguli și abordări pentru acest domeniu. În primul rând să existe fundamente științifice si aici vorbim de studii validate și recunoscute la nivel internațional. Referința, până în prezent, au fost studiile validate de EFSA, de Organizația Mondială a Sănătății. Nu văd de ce-ar trebui să punem la îndoială cee ace OMS a specificat în ghidurile pe care le-a elaborate și EFSA de asemenea, că boala COVID, și nu mă refer la virus, nu se transmite prin alimente. Al doilea lucru de  care trebuie să ținem cont când elaborăm legislație este să notificăm proiectele legislative la Comisia Europeană. Și acest proiect va trebui notificat. Din informațiile pe care le avem, la nivelul statelor membre nu există o legislație similar privind vânzarea asistată sau interzicerea produselor ambalate. Un alt aspect, legislația trebuie să respecte obiectivele la care trebuie să ajungem. Nu trebuie să fie prescriptive. Deci, operatorii sunt cei care își stabilesc măsurile pe care pot să le ia pentru a atinge acest obiectiv al siguranței alimentelor. În acest context, cred că trebuie făcută o distincție clară între ce trebuie să fie curprins în legislație ș ice trebuie cuprins în ghidurile de bune practice. Ghidul OMS prevede această vânzare asistată, o bună practică atunci când se constată un posibil risc. Este o măsură pe care operatorul o poate lua, dar nu poate fi impusă prin legislație. Repet, în nici un alt stat membru nu există o astfel de măsură și vânzarea asistată………În cee ace privește produsele neambalate, sub nici o formă nu poate fi discutată interzicerea acestor produse la nivel national. O astfel de discuție poate fi la nivel European. Dacă am introduce o astfel de legislație, am contrazice legislația europeană si mai mult ca sigur, atunci când vom notifica la Comisia Europeană, nu vor accepta un astfel de proiect legislativ”.

Observați că reprezentantul ANSVSA refuză elegant să ia în considerare caracterul științific al studiului de la Universitate și insistă pe un criteriu care implică evaluarea inter pares pentru discriminarea studiilor legate de acest subiect: “studii validate și recunoscute la nivel internațional

Ședința include acuzații directe la adresa unui producător conform cărora “comandă studii”. Din noianul de vociferări o remarcăm pe viitoarea președintă a Asociatiei Prețuiește Calitatea, doamna avocat Adela Nuță care are replici din fața instanței atunci când un reprezentant al producătorilor o întreaba daca nu cumva prin ambalarea pâinii asociatiile de protecție a consumatorilor încurajează extinderea folosirii aditivilor în panificație (motivul e acceptabil la limită: pâinea ambalată are tendința să mucegăiască mai repede decât cea proaspăta ca urmare a unei disponibilități mai mari a apei în ambalaj si prin urmare producătorii vor fi nevoiți să utilizeze conservanți în produse care până atunci nu-i conțineau). Răspunsul Adelei Nuță? “Apreciez că întrebarea dumneavoastră nu face obiectul acestei consultări. Dorim să discutăm exclusiv cu privire la aspectele avute în vedere în ordinul propus”. Cu alte cuvinte, nu contează că există pagube colaterale, că Ordinul respectiv poate avea o serie de consecințe semnificative în planul sănătătii publice. Opinia doamnei Nuță e pe cât de cinică pe atât de neprofesionistă: în realitate, orice proces de legiferare este obligat să aiba la bază: o motivare (un studiu de necesitate), un studiu de impact și să prevadă, dacă e cazul, eventuale surse de finantare pentru a putea fi considerat eligibil la nivelul deciziei din stat. Deci, impactul trebuie discutat chiar înainte de a decide textul legii pentru a limita eventualele consecințe nefavorabile ale acesteia.

Și mai are doamna Nuță o declaratie interesantă “….. Faptul că la acest moment nu există suficiente informații cu privire la transmiterea virusului prin ingerarea alimentelor nu exclude transmiterea prin suprafața acestui produs. Sunt două aspecte distincte”.

Observăm aici aceiași confuzie ca și în concluziile studiului de la Universitate legată de suprafețe: dacă suprafața ambalajului transmite virusul și suprafața pâinii transmite, la fel virusul, care mai este necesitatea ambalării pâinii?

Multă lume e tentată să răspundă că ambalajele pot fi dezinfectate pe când suprafața pâinii nu, observatie pe care am văzut că au invocat-o de câte ori au avut ocazia reprezentanții asociatiilor de protejare a intereselor consumatorilor afiliate beneficiarului real al studiului. Nu e nimic mai fals: sunt necesare studii științifice care să ateste ce dezinfectanti pot fi folositi, cum trebuie ei aplicati pentru a maximiza din punct de vedere statistic șansele ca acestea să inactiveze  efectiv virusul. Am văzut că viabilitatea virusului depinde de natura suprafețelor pe care le contaminază, iar acest aspect trebuie cercetat în relație cu natura dezinfectanților propuși, cu atât mai mult cu cât se știe că utilizarea anumitor dezinfectanți poate deteriora ambalajele sau crește permeabilitatea acestora. Nu e o discuție simplă care să poată fi expediată în infernul opiniilor personale, cu atât mai mult cu cât rolul comercializării pâinii, fie ea ambalată sau nu, în dimensiunea pandemiei de COVID 19 este atât de redus încât nu a trezit nicăieri în lume (exceptând cercul de cunoștiințe al unui producător local din industrie ) o preocupare intelectuala serioasă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: