O poveste de pe Nil: cum foloseau vechii egipteni grâul și alte cereale drept teste de sarcină

Pentru că am avut ocazia să vizitez recent Egiptul m-am gândit să public acest articol ca un omagiu adus intuiției extraordinare pe care au avut-o vechii egipteni în materie de medicină. Numeroase relatări arată că aceștia foloseau pâinea mucegaită pentru a trata rănile infectate cu două milenii înainte de a fi descoperită penicilină (vindecătorul Imhokep amintit de Wainwright și colab., 1989). Deși mulți savanți moderni sunt sceptici cu privire la eficiența terapeutică a cantitătilor de antibiotic disponibile prin contactul dintre pâinea mucegaită și rană, acest tip de tratament a fost documentat de diverși alți autori si în alte culturi. Farmacistul englez John Parkington promova efectele pozitive ale utilizării mucegaiului în tratarea rănilor încă din secolul 17. Analiza fragmentelor osoase ale populațiilor care trăiau tot în zona Nilului (Nubia Sudaneză), dar mai la sud de Egipt, la începutul erei creștine, au arătat prezența unor concentrații mari de tetracicline (antibiotice produse de Streptomyces sp.). Unii arheologi au pus pe seama nivelului crescut de tetracicline ratele scăzute de boli infecțioase cunoscute la aceste populații (Wainwright și colab., 1989). Calea prin care aceste populații au ajuns să posede un nivel atât de ridicat de antibiotice era cel mai probabil hrana, reprezentată în principal din grâu, orz și mei. Aceste cereale erau stocate în silozuri de pământ care favorizau contaminarea lor cu speciile microbiene producătoare de antibiotice (Bassett et al., 1980; Cook et al., 1989;Nelson et al., 2010).

Nilul la Luxor, vedere dinspre partea vestică

O altă intuitie formidabilă pe care o întâlnim în literatura medicală hieroglifică este cea care face legătura dintre starea de graviditate a femeii și un factor care poate fi determinat în urină, adică un principiu pe care noi l-am aplicat abia în secolul 20, atunci când am pus la punct primele teste de sarcină. Mai multe tratate de medicină ale egiptenilor vorbesc despre acest lucru: Papirusul Carlsberg Papyrus VIII (cca 1200 î.Hr.), Papirusul Kahun (datat în jurul anului 1800 î.Hr., este cel mai vechi text medical cunoscut din Egipt. A fost găsit la El-Lahun de Flinders Petrie în 1889) și Papirusul Berlin sau Brugsch (1350 – 1200 î.Hr.).

Interpretarea din 1995 a Papirusului Kahun realizată de către medicul egiptolog Bardinet arată că cerealele nu erau folosite doar pentru determinarea stării de graviditate, ci și pentru determinarea sexului fătului sau a stării de sănătate a mamei. Se pare că papirusul Kahun pare a fi prima înregistrare a eclampsiei din istorie. Textul spune că pentru a vedea dacă o femeie va naște normal sau dimpotrivă, dacă nu va naște normal, aceasta trebuia să umezească cu urina ei doi săculeți cu seminț€ de orz și de grâu. Dacă ambii săculeți vor germina și se vor dezvolta bine, nașterea va fi normală. Dacă doar orzul este cel care se dezvoltă bine, sexul fătului este masculin, iar dacă, dimpotrivă, doar grâul se dezvoltă bine, sexul fătului este femeiesc. Dacă nici orzul și nici grâul nu se dezvoltă bine, femeia nu va naște sau nașterea nu va fi normală.

Mecanismele biochimice ale depistării sarcinei în urină în testele mderne de sarcină au ca obiect gonatropina corionică, un hormon produs de țesutul placentar. Acest hormon începe să fie sintetizat imediat ce ovulul fecundat este implantat în mucoasa uterină, iar cantitătile produse se dublează aproape la fiecare două zile până când atinge un vârf între a șasea și a opta săptămână de sarcină. Rolul lui este a stimula proliferarea celulară, inclusiv prin inducția producției de progesteron. Există studii științifce care au validat efectul de stimulare a proliferării și diferențierii celulare în plante de către gonatropina corionică umană prin mecanisme care implică efecte asupra echilibrului hormonal (ex. intre auxine si citochinine).

În Italia (Toscana), țăranii stropesc în mod traditional grâul pe care urmează să-l însămânțeze cu urnia vacilor gestante pentru a spori facultatea germinativă a acestuia. Ceretări recente ale specialiștilor în fiziologie vegetală de la Universitatea din Perugia au arătat că urina vacilor gestante există un puternic promotor al creșterii rădăcinilor plantelor.

În 1963 Ghalioungui și colab. au încercat să reproducă testul de sarcină din papirusul Kahun, iar rezultatele obținute au sugerat că urina femeilor însărcinate nu are efectul inhibitor asupra germinării semințelor pe care-l are în mod normal urina femeilor neînsărcinate. Testul a arătat rezultate pozitive în cazul a 28 din cele 42 femei însărcinate luate în studiu (66,67 %). În nici un caz, nu a putut fi prezis prin acest test sexul fătului.

Într-un test, lipsit din păcate de relevanță statistică, doi arheologi italieni au încercat să refacă testul de sarcină egiptean stropind zilnic cu urină provenita de la o vacă gestantă în patru luni, o femeie gravidă în două luni și urina unui mascul (proba de control negativ) boabe de orz și grâu plasate în vase Petri. Evaluarea modului de germinare a semințelor a fost făcută de o persoană care nu cunoștea tratamentele la care au fost supuse probele respective. Rezultatul clamat de cei doi arheologi este că urina de vacă și cea provenită de la mascul nu au dus la germinarea și creșterea boabelor de cereale, în timp ce boabele stropite cu urina provenită de la femeia gravidă, da (v. foto de mai jos).

Testarea efectului urinii asupra facultății germinative a semințelor a făcut obiectul unei cercetări din 2015 realizate de două cercetătoare din Cehia, tot în vase Petri, dar cu design experimental mai complex, folosind inclusiv diluții. Indicatorul a fost însă fasolea mung (Vigna radiata), iar obiectivul, diagnosticarea sarcinii la alpaca (Vicugna pacos). Concluziile lor au fost următoarele: urina de alpaca a inhibat semnificativ germinația și creșterea semințelor în general, efectul inhibitor a fost cu atât mai mare cu cât concentrația urinii a fost mai mare. Cu toate acestea, semințele au germinat și au crescut mai bine în urina femelelor însărcinate decât în ​​urina femelelor care nu erau gestante (Kubátová si Fedorova, 2016).

Teste similare, care au folosit grâu pentru depistarea precoce a gestației la vaci au mai fost realizate de cercetătorii indieni Krishna și Veena în 2009 și de câțiva cercetători din Bangladesh în 2014., rezultatele fiind similare, confirmând că în urina femelelor gestante există un factor care stimulează germinatia semințelor și creșterea ulterioară a plantelor.

Probabil că morala acestei povești este că, în realitate, grâul poate fi socotit o plantă metafizică. Suntem obișnuiți să avem parte de alimentele pe care grâul ni le oferă în fiecare moment de trecere de pe parcursul vieții: naștere, botez, nuntă, moarte și o întreagă simbolistică a fost creată de om, prin grâu, în jurul acestor momente. Ei bine, iata că grâul este capabil să stabilească o relație cu viața umană incă dinainte de nașterea fizică, iar vechii egipteni, intuiau cumva asta.

 

Bibliografie

  1. Wainwright, Milton. „Moulds in ancient and more recent medicine.” Mycologist 3.1 (1989): 21-23.
  2. Bassett, Everett J., et al. „Tetracycline-labeled human bone from ancient Sudanese Nubia (AD 350).AAAS, 1980.
  3. Cook, Megan, E. L. Molto, and C. Anderson. „Fluorochrome labelling in Roman period skeletons from Dakhleh Oasis, Egypt.” American journal of physical anthropology 80.2 (1989): 137-143.
  4. Nelson, Mark L., et al. „Brief communication: mass spectroscopic characterization of tetracycline in the skeletal remains of an ancient population from Sudanese Nubia 350–550 CE.” American journal of physical anthropology 143.1 (2010): 151-154.
  5. Ghalioungui, P., Khalil, S. H., & Ammar, A. R. (1963). On an ancient Egyptian method of diagnosing pregnancy and determining foetal sex. Medical history7(3), 241-246.
  6. RAVAGNAN, A. M., & GROSSI, E. THE OLDEST PREGNANCY TEST OF HUMAN HISTORY INVENTED BY ANCIENT EGYPTIANS HAS A PRECISE SCIENTIFIC BASIS. ARAÚJO, LM.
  7. Kubátová, A., & Fedorova, T. (2016). Seed germination test as an alternative urine-based non-invasive pregnancy test in alpacas (Vicugna pacos). Journal of Camel Practice and Research23(2), 261-264.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: