De ce rozul de pe painea expirata e chiar roz

Rozul este asociat in marketingul culorilor cu feminitatea. Ce te faci atunci cand gasesti un mucegai roz pe paine? Nimic, pentru ca legatura cu feminitatea se pastreaza, mucegaiul fiind un banal Fusarium care produce printre altele si o micotoxina cu efect estrogen (zearalenona).

Acest lucru i s-a intamplat lui Catalin, care scrie pe Zoonpolitikon. El a cumparat o paine neagra de la un producator cunoscut, iar dupa ce acesteia i-a expirat termenul de valabilitate, a constatat ca pe felia de paine s-a dezvoltat un mucegai roz. Intamplarea ar fi ramas un banal accident al periplului nostru zilnic prin bucatarie sau camara, daca eroul nostru nu s-ar fi intrebat rautacios: “Voi ce puneti in paine, ma?”. Ca in orice ancheta, au fost luate la bani marunti ingredientele, s-au facut verificari pe internet si s-a gasit infractorul, care si-a facut pagina pe Facebook via Wikipedia: Fusarium sp.

Ei bine, Fusarium sp. se gaseste pe toate produsele noastre agricole si nu numai (condimentele, cafeaua, ceaiul, alunele, semintele sunt “clienti” frecventi ai acestei specii). Fiind vorba de o paine obtinuta dintr-o faina de extractie mare, faptul ca aceasta avea o incarcatura mai mare de spori nu ar trebui sa ne mire. Faptul ca painea a mucegait la nivelul miezului este o dovada ca acesta provine cel mai probabil din faina si ca nu este vorba de o contaminare ulterioara procesului de fabricatie. Deci, nu este vorba de ce a pus producatorul in paine. Ca si in cazul marului viermanos, dovada a faptului ca horticultorul nu a stropit marul si ca acesta este natural, faptul ca painea a mucegait astfel, este o dovada a faptului ca a a fost obtinuta chiar din faina neagra (si nu “inegrita” cum se mai practica) si ca totusi, la nivelul retetei de fabricatie, cantitatile de conservanti adaugate sunt bine dimensionate (painea nu a mucegait in termen).

 Daca vreti un produs cat mai natural, trebuie sa acceptati si ideea ca natura este un ecositem complex si ca produsul pe care-l ravniti se afla in relatii perfect naturale cu alte parti din natura, asa cum sunt microorganismele.

Noi am militat pe acest site pentru cumpatare (DAR NU, RETICENTA) in ceea ce priveste modul in care abordam produsele promovate ca fiind naturale. In primul rand, natura nu mai este ce a fost. Chimizarea excesiva din secolul trecut a mutat si a amplificat contaminantii pe lanturile trofice, astfel ca pe masura ce o zona despre care credem ca e toxica, se vindeca, o alta zona despre care credem ca este pura, de fapt, se contamineaza. Am devenit capabili sa decelam impactul formidabil pe care-l au asupra noastra, cantitati mici din substantele pe care le produc microorganismele, asa cum sunt micotoxinele. Stim foarte bine ca beneficiile functionale ale fibrelor, asa cum sunt taratele, sunt asociate cu sanse mari de contaminare cu micotoxine.

Vomitoxina sau deoxinivalenolul este una dintre multiplele micotoxine din grupul trichotecenelor si una dintre multiplele micotoxine produse de Fusarium sp. Deoxinivalenolul produce slabirea generală a organismelor, necroze (gangrene) în diferite ţesuturi (peretele gastro-intestinal, măduva osoasă, ţesutul limfatic), modifică parametri sângelui şi atacă sistemul imunitar. De altfel, Comitetul Ştiinţific pe probleme de alimentaţie a Comisiei Europene, sugerează că toxicitatea deoxinivalenolului se datorează efectului general asupra organismelor, şi în special efectului vatamator asupra sistemului imunitar. O altă problemă rezidă în efectul sinergic al deoxinivalenolului cu alte trichotecene, de care practic, nu poate fi separat, deoarece sunt sintetizate concomitent. Deci, vomitoxina vine “la pachet”, impreuna cu alte trichotecene. Pe de alta parte, porumbul este o victima, ca multe altele. Fusarium sp. nu paraziteaza numai porumbul, iar prezenta micotoxinelor specifice  intr-un aliment, nu poate fi un marker al utilizarii porumbului in acel aliment. Calea uzuala, prin care noi, ca popor, suntem expusi la contaminantii produsi de aceste specii microbiene este reprezentata de grau si de derivatele sale.

Oricum, autorul articolului ar trebui felicitat pentru ca a identificat bine natura mucegaiului care a afectat painea respectiva. In ceea ce priveste concluziile sale judecati va rog si aspectele precizate mai sus.

In loc de concluzie, indraznesc sa afirm, ca rozul este o dovada a faptului ca  painea respectiva a fost “sanatoasa” din punctul de vedere al cerintelor pe care la solicita un consumator obisnuit (sa fie intr-adevar din faina neagra, deci bogata in fibre si sa aiba un nivel de conservanti cat mai scazut). Desigur, este o afirmatie riscanta! Nu stim in ce conditii a fost tinuta painea si cat timp a trecut de la expirarea termenului de valabilitate pana la observarea coloniei de mucegai.