Să scoatem produsele de morărit și panificație din sclavia propagandei

În care aflăm că lumea nutriționiștilor este subminată de mediocri și impostori

Numeroase campanii de dezinformare, conduse de  diferiți neaveniți, au facut ca pâinea să devină victima anumitor prejudecăți. Un episod al conflictului dintre nutriționiștii adevărați și impostorii care au absolvit doar industria de marketing se petrece în Revista Avantaje:

„Stirea zilei a fost că un așa-zis studiu făcut în Franța (țara care are un cult pentru pâine și produsele de panificație) arată că pâinea congelată ne îmbolnăvește. Și cine credeți că este promotorul acestei minciuni otrăvitoare? Nimeni alta decât Lygia Alexandrescu, o șarlatancă cu antecedente grave în ale furnizării de informații false despre mâncare.
Povestea ei e veche și a debutat odată cu reclama la produsele lactate Tnuva. Îmi amintesc că la acea vreme președintele Colegiului Medicilor m-a sunat să mă întrebe cine e medicul nutriționist care are nerușinarea să facă reclamă la un aliment? I-am contactat pe căi de la Tnuva care mi-au răspuns relaxați și nevinovați: “am zis noi că e medic?”. Exact, dragii mei, dacă citești cu atenție, observi că titulatura doamnei în cauză este “lector universitar dr.”, deci nu este absolventă de facultate de medicină!

Și dacă nu este medic, de ce se prezintă impostoarea Lygia Alexandrescu folosind acest titlu? Pentru că, vezi Doamne, chiar dacă nu a făcut medicina, are un doctorat în nutriție. Unde l-a obținut? La o așa-zisă Universitate fictivă din America, prin corespondență, pentru câteva sute de dolari. Dacă a făcut studii superioare, individa în cauză este cel mult absolventă de litere, cu o diplomă penibilă de nutriționist contrafăcut și cu mult tupeu.

sau de siteuri pseudoștiințifice: Sfatul mediumului

Pe de altă parte, pe siteuri cu o brumă de seriozitate medicală, medici adevărați fac corelații de-a dreptul stupide. Astfel, un medic psihiatru, pe Sfatul Mediumului, pardon Medicului, ajunge la concluzia că epidemia de afecțiuni oncologice se datorează consumurilor de „prafuri albe”, adică sare, zahăr și făină. El pune în contradicție aparența de puritate, inocuitate și prospețime invocată de culoarea albă a acestor alimente cu efectul lor perfid și dezastruos asupra sănătății. Încă o corelație de dragul marketingului de șoc pe care se bazează informarea prin click.

Deși admite că consumul acestor alimente este foarte extins în societatea umană, domnul medic psihiatru nu intuiește capcana statistică din spatele acestei așa zise corelații și se vâră afectuos în considerații stupide despre alimentele de bază ale societății. Pe logica domnului doctor daca toti bolnavii de cancer au consumat zilnic un praf alb, atunci praful alb este cauza bolii, fără să realizeze că aceiași oameni au inspirat zilnic și aer sau au băut zilnic apă. Cu cât un aliment este mai extins în consumul uman cu atât efectele consumului acestuia pe termen lung sunt mai greu de discriminat, iar concluziile bazate pe studii de cohortă sunt mai vulnerabile.

sau de medici pentru care peștii morți reacționează la fotografiile oamenilor, iar sexul predispune la ruperea picioarelor în primele 24 de ore

Prizonieră a aceleiași cețe statistice este si nutritionistul arădean Elena Bodea care afirmă:

Glutenul, o proteină din cereale, este responsabil pentru majoritatea efectelor negative. New England Journal of Medicine publică o listă cu 55 de boli care pot fi provocate de consumul de gluten. Printre acestea, merită menționate: osteoporoză, boli de colon iritabile, boli inflamatorii intestinale, diferite tipuri de anemie, diverse tipuri de cancer, artrita reumatoidă, lupusul, scleroza multiplă, aproape toate celelalte boli autoimune. Apoi, în conformitate cu aceleiași surse, consumul de gluten este legat de boli neurologice, inclusiv anxietate, depresii severe, schizofrenie, demență, migrene, 

Nu este foarte clar dacă doamna doctor se referă la acestă lucrare din 2002 sau nu. Este adevărat că în multiple studii sensibilitatea la gluten a fost corelată cu zeci de boli, dar nu toate relațiile sunt cauzale și nu toate cazurile de boală corelată cu consumul de produse care conțin gluten au putut fi rezolvate prin renunțarea completa la acestea. De fapt, explicația acestei situații stă la îndemâna oricărui matematician/statistician priceput, corelația statistică nu dovedește cauzalitate, așa cum vom explica mai jos:

Una dintre cele mai mari farse din istoria statisticii s-a petrecut în 2009 la o conferință de imagistică medicală dedicată creierului uman ținută la San Francisco. Acolo, Craig Bannett, de la Universitatea California, a prezentat o lucrare în care unui pește mort, scanat într-un dispozitiv de imagistică medicală neuronală funcțională, i s-au arătat mai multe fotografii cu oameni și s-a constatat că acesta are o capacitate extrem de puternică de a aprecia corect afectele persoanelor din fotografiile respective. Corelațiile prezentate în lucrare erau copleșitoare. Explicația acestui fenomen este de departe una foarte banală. Analiza imaginilor în rezonanța magnetică implică fragmentarea acestora în zeci de mii de părți denumite voxeli, fiecare dintre aceste părți fiind corespunzătoare unei anumite micro-regiuni din creier. Pentru că orice scanare implică și înregistrarea unui zgomot de fond, compus din semnale aleatorii, probabilitatea identificării unor voxeli în care acest zgomot de fond să producă alterări semnificative ale informației înregistrate crește proporțional cu numărul de voxeli în care s-a făcut fragmentarea. Iar, în cazul creierului acelor pești morți era vorba de zeci de mii de voxeli! Studiul a identificat două grupe de voxeli care empatizau cu emoțiile prezentate de acele fotografii: unul în cavitatea mediană a creierului peștilor și celălalt în partea superioară a șirei spinării. Acesta este doar un exemplu despre capacitatea improbabilului de a trece testele de probabilitate statistică, iar lucrarea s-a dorit a fi un avertisment pentru necesitatea de a verifica concluziile experimentelor bazate pe utilizarea unui număr semnificativ de date statistice.

Un alt exemplu vine chiar din țara noastră. Într-o oarecare zi din ianuarie, la camerele de gardă ale spitalelor specializate în tratarea problemelor aparatului locomotor s-a realizat simultan un studiu despre activitățile curente desfășurate cu 24 de ore înainte de persoanele prezentate la urgență cu fracturi sau rupturi ale membrelor inferioare. Una dintre concluziile studiului a fost aceea că există o corelație foarte semnificativa între actul sexual în ultimele 24 de ore și fractura/ruptura membrelor inferiore Este evident că un doctor precum Bacalbașa s-ar fi repezit să interzică imediat sexul, dar comitetul de analiză a ajuns la altă concluzie: cauzele fracturilor/rupturilor au fost pur și simplu vremea proastă, viscolul și înghețul din ultimele 24 de ore. Fenomen care a ținut lumea în casă, unde, în mod firesc, unele dintre viitoarele victime au încercat să se cunoască mai bine cu ce au găsit pe acolo. Corelația ar fi fost probabil la fel de puternică și în cazul în care cei care au făcut sex în ultimele 24 de ore ar fi fost înlocuiți cu cei care au citit mai mult de 15 pagini dintr-o carte, s-au uitat la mai mult de două filme sau ar fi fumat mai mult de 20 de țigări. Toate aceste comportamente reprezentau reacții naturale la un fenomen mai amplu cu care erau asociate, anume starea vremii.

De fapt, despre asta vorbește, în primul rând, celebrul coeficient de corelație Pearson: despre asocierea, sau mai corect, despre comportamentul de variație simultană (covarianță) a celor două variabile. Nicidecum despre cauzalitate pentru că variația simultană poate fi indusă de factori care nu fac obiectul experimentului statistic desfășurat, așa cum era în exemplul de mai sus starea vremii. Cauzalitatea implică, dincolo de asocierea unor parametri, existența unui model, a unui mecanism exact prin intermediul cărora cele două variabile sunt legate. Acest model trebuie să fie de bun simț, adică să corespundă adevărurilor științifice unanim acceptate în domeniul respectiv. Ori, din toate studiile științifice care pun bolile devastatoare ale acestui secol pe seama consumului de făinuri de grâu sau produse derivate din acestea, tocmai mecanismul fiziologice lipsește.

Suntem perfect de acord cu faptul că în toate aceste studii autismul și bolile celiace sunt legate în mod semnificativ din punct de vedere statistic. Însă, tratarea bolii celiace prin renunțarea la gluten, pur si simplu, nu vindecă autismul! La fel și în cazul schizofreniei sau a altor boli.

Simptomatologia medicală este plină de situații în care simptome similare au cauze complet diferite. Glutenul poate fi candidatul ideal pentru demonizarea oricărei diete datorită ubicuității în hrană pe de o parte, dar si documentării suficient de solide a potențialului pe care acesta îl are în declanșarea reacțiilor autoimune la o minoritate de indivizi. Dar, acest lucru nu este suficient pentru a vorbi despre făina de grâu sau produsele derivate din acestea în termeni de toxicitate sau lipsă de inocuitate. Există o multitudine de componente ale hranei, milioane de compuși despre care nu știm absolut nimic, fără a pune la socoteală întregul cortegiu de contaminanți care însoțesc hrana de la fermă la consumator!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: