Chestiunea este relativ bine cunoscută în domeniul nutriției și a fost observată în cazul tuturor alimentelor asociate cu consumul de acizi organici, așa cum este oțetul. Mecanismul prin care băuturile acide realizează acest lucru implică reducerea pH-ului mediului în care acționează amilazele care realizează hidroliza amidonului din alimente și implicit reducerea activității acestora. Rezultatul este o întârziere a momentului la care crește nivelul glucozei din sânge în urma consumului de alimente cu un conținut ridicat de amidon.
Un studiu publicat recent a dovedit acest efect și în cazul sucului de lămâie consumat în același timp cu o porție de pâine (100 grame). Sucul de lămâie a determinat scăderea cu 30 % a concentrației maxime de glucoză din sânge și a întârziat acest maxim cu mai mult de 35 de minute față de consumul de apă sau ceai negru.
Întârzierea creșterii nivelului glucozei din sânge după consumul de alimente este importantă pentru că este asociată cu senzația de sațietate și pune o presiune mai mică pe sistemele care asigură homeostazia glicemiei (în special cele care implică pancreasul și insulina). „Oboseala” acestor sisteme, generată de consumul frecvent de alimente care cresc rapid și excesiv nivelul postprandial al glucozei din sânge, este una dintre ipotezele prin care știința modernă explică prevalența bolilor metabolice, precum diabetul, în populația modernă.
Revista electronică de morărit și panificație 
Lasă un răspuns