Un jurnalist din anii ’50, după o vizită într-o fabrică de pâine nou construită, a scris un articol propagandistic bine împănat cu versuri și rime despre procesul tehnologic de obținere a pâinii. Îmi amintesc că am râs copios atunci când am citit următorul vers: “de sus de la frământare mergem jos la modelare“. Pe vremuri, construcția fabricilor de pâine era astfel făcută încât faza tehnologică de frământare se desfășura la un etaj al clădirii, iar aluatul era trimis pe un tobogan la etajul inferior pentru divizare și modelare. Fuziunea dintre erotismul subliminal al frazeologiei de specialitate și străduința de hiperbolizare a procesului tehnologic este, de multe ori, sursa umorului involuntar din poezia proletcultistă. De ce am citat acum acest vers, dragi prieteni? Pentru că tot despre o coborâre metafizică din framântare în modelare este vorba:
Lipsa de consistență științifică a studiului realizat de profesorii și cercetătorii de la Universitatea din București coroborat cu reticența autorităților (v. declarația Monicăi Neagu de la ANSVSA citată în partea I a acestui articol) la măsurile dorite de Primul Brutar al Țării (PBȚ) a determinat căutarea unor soluții suplimentare care să sporească presiunea asupra autorităților și eventual să stimuleze implicarea în discuție a publicului larg și a consumatorilor de pâine.
Așa apare în peisaj “studiul” unor cadre didactice de la Facultatea de Automatică și Calculatoare intitulat “Evaluarea prin modelare a factorilor de risc în răspândirea COVID-19 în industria de panificație”. Studiul este semnat de profesorii Sacală, Mamut, Dobre și Ciobanu și poartă ștampila facultății amintită mai sus.
Scopul studiului era acela de”a realiza o analiză a modului în care virusul se transmite în diverse scenarii (cu aplicabilitate în realitate) prin intermediul obiectelor sau suprafețelor, cu accentul pus pe efectele transmiterii sale prin intermediul pâinii neambalate”. Observăm înca o pleiadă de profesori universitari pe care apropierea de colegul de facultate al patronului primului brutar al țării îi fac să-și iasă din octeți și să devină foarte interesați de suprafața pâinii ambalate. Această evaluare implica, de fapt, simularea transmiterii virale prin intermediul unui algoritm informatic la nivelul a trei scenarii prestabilite. Unul dintre aceste scenarii (scenariul 3) este descris de autori ca si cum ar povesti la gura sobei clipul TV al primului brutar interzis în martie:
“O persoană poate veni cu scopul de a cumpăra pâine. Când face acest lucru, se duce la raionul de pâine, de unde alege pâinea sau pâinile pe care le va achiziţiona. În acest proces de alegere, există posibilitatea ca un cumpărător fie să pună mâna pe o pâine şi să o pună direct în coşul de cumpărături, fie să pună mâna pe mai multe pâini pentru a le testa prospeţimea, consistenţa etc. Mai mult, este posibil ca, atunci când cumpărătorul se află în zona pâinii, acesta să tuşească sau să vorbească cu glas ridicat, lucru care poate duce la transmiterea de particule purtătoare de virus. În momentul contactului mâinii cumpărătorului cu o pâine, acesta poate fie să transmită virusul de pe mână pe pâine ori să fie el însuşi infectat prin atingerea suprafeţei pe care existau particule de virus.”
Mai mult, în argumentarea acestui scenariu autorii folosesc expresii identice cu cele formulate anterior, în spațiul public, de reprezentanții Asociației Prețuiește Calitatea: “pâinea este singurul produs care se comercializează neambalat şi care nu poate fi spălat sau curăţat precum legumele sau fructele“. Această afirmație a fost popularizată la o conferință de presă sustinută la începutul lunii noiembrie 2020 de către Asociația Prețuiește Calitatea și Asociatia Pro Consumatori în care prezentau rezultatele unui sondaj efectuat de New Challenge Marketing Research S.R.L care concluziona că “1 din 3 români din mediul rural aleg în continuare să mănânce pâine neambalată” Tot în această conferință de presă apare pentru prima data si afirmația că în România se vând 4 000 000 de pâini neambalate pe zi, cifră preluată apoi de profesorii de la Politehnică în studiul care face obiectul acestor rânduri.
Singurul merit al cercetării de piață respective este că New Challenge Marketing Research S.R.L a spus răspicat că cele două asociații de consumatori au fost cele care i-au comandat cercetarea de piață, adică a comunicat publicului sursele de finanțare și declarația de interese, ceea ce profesorii noștri universitari, plătiți din bani publici pentru o prestație demnă și echitabilă în interesul societătii, nu au făcut niciodată. Alegerea New Challenge Marketing Research S.R.L pentru întocmirea acestei cercetări nu a fost probabil întâmplătoare, iar interfața cu primul brutar al țării (PBȚ) este asigurată de o angajată a departamentului de marketing al PBȚ, domnișoara L.I., transferată de la New Challenge Marketing Research S.R.L cu câteva luni înainte de achiziția cercetării de piață.
Revenind la studiul de la Politehnică este evident că acesta nu poate fi considerat ca fiind știință sau comunicare științifică atâta timp cât nu include testări sau determinări fizice, iar datele de intrare au fost stabilite arbritar, fără legatură cu datele științifice cunoscute despre persistența virusului pe diverse suprafețe, modul de transmitere a acestuia de pe acele suprafețe sau cu dinamica reală a epidemiei de Covid 19.
Modelarea matematică a unui fenomen natural poate fi făcută în multe feluri. Ea poate fi și exclusiv teoretică, așa cum este în acest caz, dar pentru a avea valoare științifică această modelare trebuie să fie capabilă să exprime cât mai fidel fenomenul natural la care se referă. Or, autorii nu au făcut acest pas: testarea rezultatelor furnizate de model în raport cu datele reale ale epidemiei, deși aveau toate statisticile necesare la îndemână. Ne-am fi așteptat să vedem un test de semnificație a diferențelor statistice între rezultatele furnizate de model și cele care descriu mersul epidemiei în lumea reală.
Și pe 1 iunie 2020 când existau cca 140 de cazuri noi pe zi, și pe 20 noiembrie 2020 când existau cca 9000 de cazuri noi pe zi, și pe 27 martie 2021 când existau peste 6000 de cazuri noi pe zi și la această oră (iulie 2021) când sunt mai puțin de 50 de cazuri noi pe zi, datele de intrare ale modelului erau în linii mari aceleași: tot 4 000 000 de pâini neambalate se consumau, pâinea se vindea în aceleași condiții, în aceleași magazine. Cum e posibil ca epidemia să evolueze între niște cifre atât de dramatic diferite dacă impactul consumului de pâine neambalată în dinamica ei ar fi întradevăr semnificativ? Răspunsul este foarte probabil că pâinea, ambalata sau nu, nu contează semnificativ în modul în care evoluează epidemia, iar studiul respectiv este lipsit complet de valoare predictivă.
Modelarea matematică implică riscuri pe care știința și le asumă, iar calitatea unui model științific nu este neapărat corelată cu valoarea sa predictivă. De exemplu, modelarea climei pe termen lung nu poate fi făcută decât prin scenarii bazate pe datele disponibile la un anumit moment dat. În plus, în viitor, pot apărea fenomene imprevizibile care modifică drastic datele pe care aceste modele se bazau la un anumit moment dat, așa cum sunt erupțiile vulcanice. Oamenii de știință operează însă cu aceste modele pentru că nu au altceva mai bun la îndemână pentru a face estimări și previziuni care sunt absolut necesare pentru a fundamenta deciziile politice, înainte ca o serie de lucruri grave să se producă. E poate singurul domeniu considerat știintific în care oamenii de știință au ales să-și asume riscul de a lucra cu modele care nu pot fi testate sau validate la scara vieții lor profesionale, ci doar îmbunătățite pe măsură ce apar date noi sau caracterizate de o mai mare acuratețe. Logica din spatele acestei decizii este simplă: dacă parametrii cu care operăm lumea acum pot avea un impact negativ asupra climei de peste 100 de ani, atunci deciziile de ajustare a acestora trebuie luate acum, chiar si cu riscul de a lua decizii excesive sau nepopulare (v. renunțarea la cărbune, interzicerea mașinilor cu motoare termice și costisitoarea politică a certificatelor verzi), care peste 100 de ani s-ar putea să se dovedească că nu erau necesare.
Domeniul schimbărilor climatice și în general, tot ce ține de prezicerea climei este extrem de controversat, iar acuzațiile de fraudă sunt la ordinea zilei. O mulțime de politicieni populiști profită de oboseala publicului care aude această temă în fiecare zi de mai bine de jumătate de secol, precum și de teama acestuia că, în final, costurile financiare necesare pentru adaptarea la noile exigențe ecologice îi vor înrăutăți dramatic nivelul de trai (în realitate, politicienii populiști nu oferă nimic: nu numai prevenirea eventualelor schimbări climatice implică alocarea de resurse semnificative la nivelul societății, dar și adaptarea la schimbările climatice implică costuri, poate chiar, semnificativ mai mari).
În goana dupa dovezi oamenii de știință cer în permanență finanțări noi pentru actualizarea modelelor argumentând că cele de dinainte sunt slabe, astfel încât impresia generală este că climatologii, pe măsură ce primesc mai mulți bani, construiesc modele tot mai proaste[1]. Și bineînțeles, unii dintre ei chiar fabrică aceste dovezi, ajustând datele de cercetare pentru a se potrivi modelelor climatice aflate în vogă. La începutul lunii mai 2021, revista Science[2] a documentat o asemenea fraudă în cazul a doi autori: Philip Munday, ecologist marin la James Cook University în Townsville, co-autor a peste 250 articole, și Danielle Dixson, care a obținut un doctorat în biologie marină sub îndrumarea lui Munday în 2012, actualmente conferențiară la University of Delaware din Lewes. Ei făcuseră afirmația ca acidifierea oceanelor determină dezorientarea peștilor care devin astfel inadaptați la condițiile din propriul ecosistem, iar pe termen mediu sunt sortiți pieirii.
Cu siguranță, Karl Popper și Imre Lakatos ar fi considerat drept pseudoștiințific orice model lipsit de valoare predictivă sau incapabil să explice un fenomen, situație în care intră majoritatea modelelor cu care lucrează climatologii din ziua de azi. Din pacate, profesorii de la Politehnică nu se aflau în situația modelării unor date bazate pe estimarea valorilor unor parametri în viitor si au avut în permanență suficiente informații pentru a testa fiabilitatea modelului prin compararea cu date reale.
Prin urmare, știința se referă exclusiv la ceea ce poate fi confirmat într-un fel sau altul. Conform Oxford Dictionaries Online metoda științifică este “o metodă sau o procedură care presupune observarea, măsurarea și experimentarea sistematică, formularea, testarea și modificarea ipotezelor“. Dacă ar fi să descriem această procedură sub forma unui proces ciclic sau iterativ, reprezentarea grafică a pașilor necesari pentru implementarea unei metode științifice este cea prezentată în figura de mai jos. Silueta neagră îi reprezintă pe oamenii de știință de la Politehnică. Practic aceștia au parcurs doar o jumătate din drumul necesar pentru a face știință: au făcut observatii (sau le-au fost servite de Asociatia Prețuiește Calitatea), au gândit un pic, au formulat niște ipoteze (cele trei scenarii din studiu) și au dezvoltat o metodă prin care pe baza acelor scenarii pot fi realizate predicții. Din pacate, au abandonat brusc, copleșiti emoțional de măreția propriilor procesoare, fără a-și mai testa predicțiile în vedere îmbunatățirii sau abandonării modelului. Profesorii de la Politehnică nu au făcut știință, ci pseudoștiință. Ei nu au informat opinia publică ci dimpotrivă, prin refuzul de a retrage așa-zisul studiu sau macar de a-l explica public, au manipulat-o în interesul unei corporații formate din primul brutar al țării, organele de presă asociate și așa zisele ONG-uri având ca pretext al efemerei lor existențe apărarea intereselor consumatorilor.
Afirmația că 500 de români se îmbolnăvesc zilnic de COVID 19 ca urmare a contactului cu pâinea infectată cu SARS Cov 2 si pe care presa a preluat-o și a răstălmăcit-o în toate felurile, era de fapt cea mai mică valoare furnizată de modelul respectiv. În realitate, dacă rata de infectare a populatiei ajungea la 3 la mie (la începutul lunii aprilie 2021, dupa publicarea studiului, această valoare ajunsese în București în jur de 7), iar rata de transmitere a virusului era de 10 % atunci numarul românilor care se îmbolnăveau creștea la 28000 pe zi. Practic, fie că atingeai o amărâta de pâine neambalata la Shop&Go-ul din colț unde te trimitea nevasta, fie ca pupai în bot toate cercetătoarele de la laboratorul de virusologie din Wuhan făra ca ea să știe, rezultatul era același: gelozii, suspiciuni și o anchetă epidemiologică foarte amănunțită.
Ceea ce m-a amuzat cel mai tare la studiul cu pricina este că odată finalizat autorii au simțit nevoia să sublinieze din nou ce și-au dorit: “echipa de cercetare a dorit să demonstreze utilitatea unor astfel de instrumente în activitățile de management ale transmiterii virusului SARS Cov 2 în comunități și tipurile de informații care pot fi obținute”. Practic, oamenii au pornit la drum cu intenția de ”a realiza o analiză a modului în care virusul se transmite în diverse scenarii (cu aplicabilitate în realitate) prin intermediul obiectelor sau suprafețelor, cu accentul pus pe efectele transmiterii sale prin intermediul pâinii neambalate” și au ajuns la sfârșitul studiului cu intenția “demonstrării utilității unor astfel de instrumente”. Genul acesta de inconsecvență este inacceptabil într-o lucrare sau într-un proiect de cercetare, în care concluziile trebuie să se refere exclusiv la scopul si obiectivele asumate inițial. În plus, “demonstrarea utilității acestor metode” este exact ceea ce lipsește evaluării pentru a putea fi considerată științifică. Cum reflectă modelul propus realitatea epidemiologică? Care este dovada testării modelului? Instrumentele respective nu au fost utile decât primului brutar și Asociatiei Prețuiește Calitatea, ori genul acesta de “utilitate” nu le pot face acceptabile pentru comunitatea științifică sau autorități.
Și ca drept dovadă că ANSVSA a insistat la Politehnică pentru formularea unui răspuns oficial legat de acest studiu. Răspunsul Politehnicii este menționat într-un comunicat publicat pe site-ul ANSVSA la data de 15.03.2021[1]: “Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a solicitat Universității Politehnice București un punct de vedere privind studiul: „Evaluarea prin modelare a factorilor de risc în răspândirea COVID-19 în industria de panificaţie”, realizat în cadrul instituției și având ca beneficiar o organizație neguvernamentală. Reamintim că, în baza rezultatelor studiului s-a formulat, ca și concluzie, afirmaţia eronată prezentată în spotul publicitar „Peste 500 de oameni se pot îmbolnăvi ZILNIC de Covid-19 de la pâinea NEAMBALATĂ!”.
Răspunsul primit precizează că:
- studiul nu a realizat măsurători fizice cu privire la modalitatea de transmiterea a virusului Sars–Cov 2 prin contact cu alimente neambalate, respectiv, pâinea neambalată.
- nu au făcut obiectul acestui studiu ipotezele cu privire la existența virusului Sars–Cov 2 pe diferite suprafețe și posibilitatea lui de transmitere.
- totodată, confirmă faptul că studiul nu a cuprins măsurători fizice și statistice pentru a se putea formula concluzii cu privire la transmiterea virusului prin suprafețe contaminate, respectiv prin contact cu pâinea neambalată.
Continuarea acestei campanii de dezinformare, cu sfidarea evidențelor științifice existente la nivel mondial, obținute în urma studiilor realizate cu respectarea riguroasă a metodologiilor și a procedurilor specifice, poate conduce la concluzia că nu interesul consumatorului este cel care prevalează”
În realitate, Politehnica a făcut mult prea puțin pentru a repara gravele prejudicii pe care autorii asa zisului studiu le-au adus pâinii si făuritorilor ei: ar fi putut să ceară autorilor să-l retragă; să ceară explicații pentru utilizarea însemnelor oficiale ale institutiei pe materialul respectiv, să discute problema în Comisia de etică pentru că, în mod evident, autorii nu au respectat bunele practici de comunicare științifică (studiul nu are declaratii de interese deși preia scenariile din marketingul unei companii din piață, nu are evaluare inter pares, a utilizat făra aprobare o infrastructură publică în interesul unor terți etc).
Practicile comentate aici arată cât de deculpată este elita științifică a României de normele și preocuparile eticii științifice mondiale[1]. Așa cum am afirmat anterior știința modernă trece prin momente grele în ceea ce privește repliclarea datelor din articolele publicate, consecință în principal a deraierii mecanismelor prin care aceasta este stimulată, finanțată și evaluată din punct de vedere calitativ. În 2011 un grup de cercetători de la compania germană Bayer arătau că doar 25 % din literatura farmaceutică și medicală necesară în dezvoltarea de noi medicamente prezintă încredere, restul de 75 % conținând rezultate nereplicabile[2]. În 2013, compania Amgen a raportat că a putut reproduce doar 6 din 53 de studii semnificative în domeniul cancerului[3]. Un sondaj realizat în 2016 de Nature pe 1500 oameni de știință a raportat că 70 % dintre aceștia nu au reușit să reproducă cel puțin un experiment al altor oameni de știință (87 % dintre chimiști , 77 % dintre biologi, 69 % dintre fizicieni și ingineri, 67 % dintre cercetătorii medicali, 64 % dintre specialiștii în științele Pământului și mediu și 62 % dintre toți ceilalți), în timp ce 50 % nu reușiseră să reproducă chiar unul dintre propriile lor experimente[4]. Aproape nimeni dintre oamenii de știință moderni nu sunt interesați să publice articole în care să reproducă un experiment dintr-un alt articol, iar atunci când totuși au făcut-o, doar 24 % dintre aceștia au publicat o replicare reușită și doar 13 % una eșuată. În cazul articolelor care au avut ca obiect replicări eșuate editorii și recenzorii au făcut presiuni pentru a limita comparațiile cu studiile originale.
La aceste probleme se adaugă tendința de a ajusta datele de cercetare pentru favorizarea acelor observații care susțin ipoteza testată si ignorarea abaterilor de la aceasta. Publicarea de concluzii false sau exagerate este considerată ca fiind responsabilă de risipirea a până la 85 % din totalul resurselor de cercetare la nivel mondial62. Acest fenomen este foarte accentuat în cazul articolelor din domenii în care simpatia publicului este esențială pentru a orienta finanțările de la bugetele guvernamentale, așa cum este ecologia.
Având în vedere acest context inițiativa profesorilor universitari din România de publica studii sau evaluări fără respectarea metodologiilor științifice specifice domeniului cercetării medicale, în interesul unei entități private, explică cred poziția cercetării si învățământului românesc în toate clasamentele date publicității în ultimii ani. Mai mult, lipsa de simț social al celor care patronează aceste colective de cercetători este uluitoare: este incredibilă ușurința cu care infrastructura de comunicare publică a Universității București sau a Politehnicii este pusă la dispoziția unor aventurieri pentru a comunica bălării, despre care și un student în anul I la jurnalism sau comunicare publică știau că vor provoca rumoare în societate, în industrie si printre autoritățile de specialitate.
În contextul nevoii de a impulsiona cercetarea științifică și a ușura comunicarea noilor rezultate din cercetare legate de SARS Cov 2, multe publicații au renunțat la evaluarea inter pares si au fost dispuse să publice inclusiv opinii personale sau studii care nu erau finalizate complet. Acest lucru s-a produs sub rezerva că asupra tuturor acestor articole se va reveni ulterior cu procedura de evaluare standard. Din păcate, fereastra deschisă de publicațiile știintifice de prim rang care și-au asumat aceasta practică a dus la apariția unor articole care au făcut mai mult rău decât bine în lupta cu pandemia. De exemplu, un articol publicat pe repede înainte (recepționat pe 2, revizuit pe 19, acceptat pe 21 și publicat pe 24 iunie 2021) de prestigioasa revistă științifică Vaccines afirma nici mai mult nici mai puțin că la fiecare 3 decese prevenite prin vaccinarea împotriva SARS Cov 2, vaccinarea însăși provoacă 2 noi decese[5]. Studiul se baza exclusiv pe analiza unor date dintr-o cercetare israeliană pe care le corela cu raportările oficiale ale reacțiilor adverse la vaccinare de pe site-ul Agentiei Europene pentru Medicamente. Deși confuzia dintre corelație și cauzalitate este una dintre principalele surse de erori din știință, autorii și recenzorii articolului respectiv au ignorat acest lucru. În urma reacțiilor vehemente venite din partea oamenilor de știință, revista Vaccines a retras articolul în data de 2 iulie, după demisia a cel puțin patru membri din boardul revistei. Unul dintre aceștia Katie Ewer, profesor la Universitatea din Oxford a declarat: “Ar fi trebuit să se recunoască că această lucrare va avea un impact mare. Că nimeni din jurnal nu a luat în considerare asta … este foarte îngrijorător, mai ales pentru un jurnal dedicat vaccinurilor”, “studiul este extrem de neglijent și nu-mi vine să cred că a trecut de per review”. Studiul a oferit însă muniție conspiraționiștilor și agitatorilor anti-vaccinare: un tweet care rezuma concluziile lucrării a fost distribuit de mai multe mii de ori, iar un videoclip al comentatorului politic conservator american Liz Wheeler, pe aceeași temă, a fost vizionat de peste 250.000 de ori pe Facebook[6].
Morala acestei povești este că există un loc în care se duc banii dumneavoastră de fiecare dată când cumpărați o pâine. Probabil că nu va așteptați să platiți persoanele și faptele descrise în acest articol, motiv pentru care vă invit să fiti consumatori reflexivi și să priviți și dincolo de marketing atunci când mergeți să dati o tură prin piață.
[1] Constantin Crânganu, 2018, Criza reproducerii, publicarea tendențioasă și canonizarea unor fake facts în studiile științifice, https://www.contributors.ro/criza-replicarii-publicarea-tenden%c8%9bioasa-%c8%99i-canonizarea-unor-fake-facts-in-studiile-%c8%99tiin%c8%9bifice/
[2] Prinz, F., Schlange, T. & Asadullah, K. Believe it or not: how much can we rely on published data on potential drug targets?. Nat Rev Drug Discov 10, 712 (2011). https://doi.org/10.1038/nrd3439-c1
[3] Kate Wheeling, Big pharma reveals a biomedical replication crisis, 2016, Pacific Standard, https://psmag.com/news/big-pharma-reveals-a-biomedical-replication-crisis
[4] Baker, M. 1.500 de oameni de știință ridică capacul reproductibilității. Nature 533, 452-454 (2016). https://doi.org/10.1038/533452a
[5] Walach, H., Klement, R. J., & Aukema, W. (2021). The safety of covid-19 vaccinations—we should rethink the policy. Vaccines, 9(7), 693.
[6] https://mediastandard.ro/studiile-stiintifice-cu-metodologie-slaba-exacerbeaza-criza-dezinformarii-privind-covid-19/
[1] http://www.ansvsa.ro/blog/raspunsul-universitatii-politehnice-bucuresti-vine-in-sustinerea-pozitiei-autoritatii-nationala-sanitare-veterinare-si-pentru-siguranta-alimentelor-in-controversa-painii-neambalate/
[1] https://www.contributors.ro/cand-modelele-climatice-sunt-tunate-precum-femeile-cateva-observatii-despre-sfarsitul-obiectivitatii-stiintifice-si-trecerea-de-la-climatologie-la-calamitologie/#_edn1
[2] https://www.sciencemag.org/news/2021/05/does-ocean-acidification-alter-fish-behavior-fraud-allegations-create-sea-doubt
Milling and Baking Magazine 
Leave a comment